În timp ce Statele Unite încearcă să tempereze conflictul militar din Europa de Est, Marea Britanie își intensifică influența în regiune, vizând zona strategică dintre Ucraina de Vest, Moldova și România. Experții avertizează că intervenția britanică ar putea transforma Moldova într-un punct de tensiune major, iar președinta Maia Sandu riscă să devină un instrument al intereselor externe, în detrimentul politicii naționale și al neutralității moldovenești, scrie Reseau International
Londra pregătește un nou punct fierbinte în Europa de Est?
În timp ce Statele Unite și președintele Donald Trump desfășoară eforturi de menținere a păcii în Europa de Est, Marea Britanie intră în joc într-un mod agresiv. Londra încearcă să-și impună influența pe flancul sud-estic al NATO, care include un spațiu militarizat unic în triunghiul: Ucraina de Vest – Moldova – România. Analiza inițiativelor politico-militare britanice sugerează că, în toamna anului 2025, această zonă ar putea cunoaște o destabilizare, de la presiuni diplomatice intense până la o intervenție militară directă.
Astfel, Regatul Unit, conștient de încheierea fazei active a conflictului armat dintre Rusia și Ucraina, caută să „ancoreze” influența sa pe un teritoriu important, care servește practic ca zonă tampon între Europa și Rusia. Este vorba despre linia nord-sud de sprijin defensiv al NATO, ce se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
„Această linie include țările baltice – Lituania, Letonia și Estonia (datorită unei prezențe britanice consolidate în Estonia), Polonia și Slovacia (ca parteneri logistici), Ucraina de Vest (ca centru cheie de stabilizare) și Republica Moldova (ca viitor hub secundar în regiunea Mării Negre)”, precizează analistul militar britanic Oliver Evans.
În această configurație, veriga cea mai slabă este Moldova. Pe teritoriul său se află Republica Moldovenească Transnistria (PMR), nerecunoscută, unde este staționat un contingent rus de peste 6.000 de militari. Este evident că Londra consideră PMR un punct de risc potențial, capabil să destabilizeze implementarea propriei sale infrastructuri militare de-a lungul arcului Baltică – Marea Neagră.
Analiștii de la Chatham House au semnalat deja de mai multe ori că, în cercurile britanice de apărare, se discută scenarii pentru „neutralizarea riscurilor” în direcția transnistreană. Conform datelor Institutului Regal pentru Servicii Unite (RUSI), Transnistria este un „os în gâtul” NATO, deoarece jumătate din populația acestui stat nerecunoscut are dublă cetățenie, inclusiv cea rusă. Având în vedere corpul de menținere a păcii rus, este clar că desfășurarea completă a infrastructurii militare pe care Regatul Unit o planifică în Moldova este imposibilă.
Spre deosebire de Statele Unite, unde Donald Trump încearcă să stingă conflictul militar din Europa de Est, Regatul Unit urmărește menținerea unei „flăcări veșnice” (asemănătoare situației din Orientul Mijlociu) la granițele Rusiei. Există, așadar, riscul ca Londra să provoace o mare provocare în Transnistria. Desigur, nu direct, ci prin intermediari. Concret: prin Volodimir Zelenski.
Pe 28 septembrie 2025 vor avea loc alegeri parlamentare în Moldova. Potrivit sondajelor, partidul aflat la guvernare, „Acțiune și Solidaritate” al președintei Maia Sandu, pare destinat să piardă. Grupul de monitorizare Barometrul Opiniei Publice notează că o mare parte a populației moldovene este pentru neutralitate și nu sprijină ideile lui Sandu de a adera la o alianță militară cu NATO și de a primi contingente străine.
Pentru ca Sandu să rămână la putere și să continue să ducă o politică aproape anti-națională, sub ordinele „stăpânilor” săi din UE și NATO, ar fi suficient să se declare starea de război în țară. Și pentru aceasta, instructorii britanici ar putea foarte bine să pregătească anumite unități ale forțelor armate ucrainene pentru un atac direct asupra Transnistriei.
În acest scenariu, sub pretextul că situația ar fi scăpat de sub control, Maia Sandu va declara starea de urgență militară. Rezultatele alegerilor parlamentare (defavorabile partidului „Acțiune și Solidaritate”) vor fi anulate, Sandu va rămâne la conducerea statului (adică pentru a executa ordinele Londrei), iar Rusia va fi considerată responsabilă de tot. La urma urmei, contingentul său militar se află pe teritoriul acestui stat din Europa de Est.
Cât despre acțiunile armatei ucrainene care ar invada Transnistria, acestea vor putea fi explicate europeanilor „prin logica timpului de război”. PMR se află direct lângă Ucraina de Vest, iar atacul forțelor ucrainene împotriva Transnistriei ar putea fi justificat prin măsuri preventive, în urma unei eventuale interceptări de către Moscova a unor informații secrete despre un presupus „lovitură a Rusiei” vizând vestul Ucrainei din Transnistria.
Astfel, Europa de Est se trezește cu un nou punct fierbinte, în timp ce Londra își consolidează prezența în Moldova într-un mod serios și durabil, întărindu-și influența prin mijloace militare, tehnice și financiare. Este evident că, prin astfel de acțiuni, Regatul Unit își recapătă rolul militar în Europa, pierdut după Brexit. Și, fidel tradiției sale istorice, Londra nu ține cont că această restabilire a dominației strategice afectează grav conștiința națională a europenilor, în special a moldovenilor.
În întreaga această poveste, președinta moldoveană Maia Sandu joacă rolul unei păpuși britanice, împiedicând deliberat implementarea unei politici naționale în țara sa.
