Quentin Deranque, student și activist naționalist în vârstă de 23 de ani, a murit după ce a fost atacat brutal de un grup de activiști Antifa la Lyon. Incidentul, care a implicat lovituri cu bare de fier și a provocat o leziune cerebrală fatală, a stârnit indignare în întreaga țară și a dus la arestarea a 11 suspecți cu legături cu extrema stângă radicală. Arestarea lui Jacques-Élie Favrot, asistent parlamentar al unui deputat al partidului de extrema stanga LFI, sub acuzația de implicare în acest atac fatal, transformă un incident de stradă într-un scandal de stat. În timp ce Camera Deputaților a ținut un moment de reculegere, Franța se confruntă acum cu întrebări dureroase despre legitimarea violenței de către intelectualii radicali și despre modul în care organizații de tip miliție, precum La Jeune Garde, au reușit să se infiltreze până în cele mai înalte instituții ale democrației sub protecția liderului Jean-Luc Mélenchon. Cazul readuce în prim-plan conexiunile dintre organizațiile radicale de tip Antifa și partidele politice de stânga, în contextul în care violența devine un instrument politic tot mai vizibil în Franța, scrie Unherd
Quentin Deranque, un student de 23 de ani și activist naționalist, a murit în weekend, după ce a fost implicat cu două zile înainte într-o confruntare violentă cu activiști Antifa la Lyon. Potrivit martorilor și imaginilor video, el a fost ambuscadat de un grup de cel puțin șase persoane mascați. Aceștia l-au lovit repetat, inclusiv cu bare de fier, provocându-i comă și o leziune cerebrală gravă care, în cele din urmă, s-a dovedit fatală.
Știrea a provocat șoc în întreaga Franță, Camera Deputaților ținând chiar un moment de reculegere pentru Deranque luni. În ultimele 24 de ore, 11 suspecți cu legături cu extrema stângă radicală au fost arestați, iar imediat au fost făcute paralele cu moartea influencerului MAGA Charlie Kirk. Decesul lui Deranque nu a avut loc pe un campus universitar, dar a urmat implicarea sa într-o protest împotriva unui deputat de extremă stângă care susținea o conferință la o universitate. El nu a avut niciodată același impact global sau influență ca Kirk, dar cei care i-au ucis pe amândoi împărtășesc clar aceeași credință: violența împotriva naționaliștilor este un instrument legitim.
Organizațiile radicale de tip Antifa au fost o constantă a activismului francez de ani de zile. În 2013, activistul Clément Méric a murit într-o luptă după ce a încercat să prinda in capcana membri ai extremei drepte skinhead din Paris. În 2016, organizațiile Antifa au oferit forța de acțiune împotriva reformelor legislației muncii propuse de socialiști. În timpul protestelor „Gilets Jaunes”, au reușit să se infiltreze în mișcare și să lupte împotriva poliției folosind tacticile „black bloc”. Unele dintre aceste grupuri au oferit chiar servicii de protecție pentru partidul lui Jean-Luc Mélenchon, La France Insoumise (LFI), și pentru alte formațiuni de stânga.
LFI însăși trage acum paralela cu Kirk, liderii săi acuzând dreapta că încearcă să folosească „manualul Trump” pentru a învinui extrema stângă pentru acest act de violență. Dar grupurile radicale au stabilit legături tot mai strânse cu partidele politice. Raphaël Arnault, unul dintre cofondatorii La Jeune Garde - organizația principal implicată în moartea lui Deranque - a fost ales deputat LFI în 2024. În 2022, el fusese condamnat pentru violență de grup intenționată după ce a agresat un tânăr de 18 ani. Unul dintre propriii săi asistenți parlamentari, Jacques-Élie Favrot, se află printre cei arestați pentru moartea lui Deranque. Iar deși Mélenchon neagă acum orice legătură cu La Jeune Garde, abia în aprilie anul trecut o lăudase ca pe o „organizație aliată, legată de LFI”, adăugând: „Bravo, băieți, continuați!”
Aceste organizații nu s-au limitat la agresarea skinhead-ilor. În 2024, la Paris, un băiat de 15 ani ar fi fost urmărit în metrou de un grup de persoane mascate din La Jeune Garde, care l-au amenințat și chiar l-au lovit, conform unor surse. Se pare că i s-au adresat cu „zionist murdar” și „evreu murdar”. În 2022, Hanane Mansouri, atunci studentă și activistă (care acum este deputat de dreapta), a fost agresată de activiști Antifa.
Logica violenței lor este clară, potrivit politologului Jean-Yves Camus: „La stânga stângii… tot ce nu e de-al lor este fascist, iar dacă nu e fascist, este complice al fascismului. Este o retorică de război civil.” Ei își găsesc susținere pentru ideile lor în mediul intelectual radical, care denunță micro-agresiuni ca violență, dar elogiază violența efectivă ca armă politică legitimă împotriva opresiunii. Jurnalistul și sociologul Nicolas Framont a publicat anul trecut un eseu în care lăuda pe „Sfântul Luigi” Mangione, americanul acuzat de uciderea unui CEO de companie de asigurări de sănătate.
Franța nu este un caz izolat. În 2024, Europol a raportat 21 de atacuri teroriste sau tentative din partea celulelor de stânga sau anarhiste în UE pentru fiecare atac de extremă dreaptă și 24 din partea grupurilor jihadiste. Organizațiile radicale de stânga din Europa comunică regulat cu grupuri Antifa care își sprijină aliații din alte țări. Il Giornale relatează că Arnault se afla la Roma când membri Antifa străini au bătut patru activiști de dreapta. Arnault participase anterior, în Marea Britanie, la revoltele anti-imigrație din august 2024 alături de „colegi antifasciști”.
Odată cu ancheta penală în curs și după arestarea lui Favrot, partidul de extrema stânga LFI ar putea fi implicat² incomod. Chiar și fără repercusiuni legale, moartea lui Deranque și expunerea legăturilor personale și ideologice ale partidului cu organizații de tip miliție vor continua să îl marginalizeze politic. Aliații săi de stânga, care au acceptat cu rezerve colaborarea cu LFI în alegerile trecute, vor descoperi că costurile politice ale asocierii lor devin tot mai mari.
????BREAKING: Hundreds of nationalists gather in Rouen, Normandy, demanding justice for Quentin
— Inevitable West (@Inevitablewest) February 19, 2026
Nationalists up and down France are FURIOUS with his assassination. ???????? pic.twitter.com/sqkNOVK6ai
