Irlanda pregătește o lege care ar putea periclita confidențialitatea digitală în întreaga Europă. Sub pretextul modernizării legislației privind supravegherea comunicațiilor, guvernul de la Dublin a anunțat o reformă radicală a Legii privind interceptarea corespondenței poștale și a mesajelor de telecomunicații (Interception of Postal Packets and Telecommunications Messages (Regulation) Act 1993). Noul proiect legislativ - intitulat Communications (Interception and Lawful Access) Bill - urmărește să extindă semnificativ puterile autorităților, permițându-le să intercepteze în timp real comunicații criptate pe platforme precum WhatsApp, Signal sau iMessage, dar și mesaje transmise prin console de jocuri, rețele prin satelit sau sisteme digitale de bord ale automobilelor, scrie TheCritic
Deși ministrul justiției, Jim O’Callaghan, susține că legea va respecta dreptul la viață privată și va include garanții judiciare, criticii avertizează că aceasta deschide calea către o supraveghere digitală fără precedent în UE, marcând o aliniere periculoasă cu planurile Comisiei Europene de a accesa în mod legal date criptate.
Atacul Irlandei asupra criptării ar trebui să ne îngrijoreze pe toți
Între tentațiile autoritariste și interesele corporatiste, libertățile fundamentale trebuie protejate
Ce se întâmplă cu clasa politică irlandeză și dorința ei de a „actualiza” legi care vizează libertăți fundamentale? Cuvântul pare să nu mai însemne o promisiune de modernizare de bun-simț, ci un pretext pentru inițiative stângace, bine intenționate doar în aparență, care alunecă prea ușor spre un autoritarism insidios.
Anul trecut, planul guvernului de a „actualiza” legislația privind discursul instigator la ură a dus la un proiect de lege atât de amplu, încât ar fi incriminat afirmații considerate ofensatoare în mod subiectiv — chiar și în absența oricărei intenții a vorbitorului de a incita la ură. Simplul fapt de a deține materiale care ar putea incita la ură ar fi putut atrage o pedeapsă de până la doi ani de închisoare. A fost, după cum au remarcat mulți, un ecou al faimosului Comitet pentru Literatură Nocivă din Irlanda secolului XX, care interzicea vânzarea și distribuirea „literaturii nesănătoase”.
Acum, în cel mai recent demers de „modernizare” a unei legi învechite — de data aceasta Legea privind interceptarea corespondenței poștale și a mesajelor de telecomunicații din 1993 — guvernul se pregătește din nou, pe tăcute, să își acorde puteri fără precedent asupra comunicațiilor digitale private.
Într-un discurs rostit săptămâna trecută, ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, a anunțat planuri de revizuire a legislației în domeniu, extinzându-i aplicabilitatea asupra serviciilor de mesagerie criptată precum WhatsApp, Signal sau iMessage. Legea actuală, a argumentat el, este „arhaică”, nepotrivită pentru realitățile comunicării digitale și ineficientă pentru aplicarea legii într-o eră a terorismului, crimei organizate și a aplicațiilor criptate.
Conform proiectului de lege intitulat Communications (Interception and Lawful Access) Bill, Garda (poliția irlandeză), Forțele de Apărare și biroul Ombudsmanului pentru poliție vor putea intercepta în timp real conversații purtate prin servicii de mesagerie criptată — nu doar pe WhatsApp sau iMessage, ci și prin mesageria privată de pe Instagram, console de jocuri, rețele prin satelit și chiar sisteme informatice din mașini conectate. În prezent, Garda nu poate obține mandate pentru interceptarea acestor tipuri de mesaje. Reforma, cerută insistent de ani de zile de înalți oficiali ai An Garda Síochána, își propune să corecteze ceea ce autoritățile din domeniul securității consideră a fi o lacună periculoasă: legislația din 1993 nu mai reflectă modul în care comunică oamenii astăzi.
O’Callaghan a promis că dreptul la viață privată va fi respectat. Totuși, modul în care el însuși a formulat problema pune sub semnul întrebării dacă această libertate fundamentală mai poate – sau ar mai trebui – să aibă prioritate atunci când viețile sunt în joc. „Trebuie să ne amintim că echilibrul care contrabalansează dreptul individual la viață privată este adesea dreptul colectiv la securitate”, a declarat el. Ministrul a mai vorbit despre „furnizarea de soluții tehnologice care să permită accesul legal la date criptate”, lucrând „în strânsă colaborare cu furnizorii de servicii de comunicații”.
Logica propunerii sale duce inevitabil la o concluzie: dacă statul nu poate accesa mesajele criptate în timpul transmiterii lor, atunci trebuie să o facă fie înainte de criptare, fie după decriptare – adică direct pe dispozitivul utilizatorului. Aceasta este esența tehnologiei cunoscute sub numele de client-side scanning (CSS), o tehnică controversată care rămâne singura modalitate tehnic fezabilă de a accesa comunicații criptate fără a sparge efectiv criptarea.
Susținătorii CSS o prezintă ca pe un compromis: un mod de a păstra criptarea end-to-end, oferind totodată forțelor de ordine acces la materiale periculoase. În realitate, CSS este o formă de interceptare în masă, chiar dacă nu i se spune așa: automatizată, distribuită și invizibilă. În loc să citească doar mesajele în tranzit, CSS deschide întreg conținutul unui dispozitiv personal către inspecția de la distanță. Și, fiind operată prin software, raza ei de acțiune poate fi extinsă oricând. În teorie, o simplă actualizare de sistem ar putea modifica în tăcere scopul inițial – de la conținut ilegal în sens strict, la orice formă de opoziție politică pe care guvernul o consideră „problematică”.
Aceasta este o perspectivă alarmantă, cu atât mai mult cu cât libertatea de exprimare și viața privată sunt drepturi care se susțin reciproc. Nimeni nu poate vorbi liber dacă trăiește cu teama că gândurile și relațiile sale pot fi scanate, semnalate sau interpretate greșit de sisteme opace și incontrolabile.
E adevărat că propunerile includ și unele garanții. Ministrul a promis autorizare judecătorească și insistă că puterile de interceptare vor fi aplicate într-un cadru restrâns. Însă asemenea mecanisme de control sunt eficiente doar în măsura în care arhitectura tehnologică le permite. Odată instalat un software de tip CSS, riscul e ca acesta să poată fi exploatat și de alții. Rar sunt actorii rău-intenționați cei care se duc cu pălăria în mână la judecător, cerând un mandat.
În 2021, compania Apple a renunțat la planurile de a introduce propriul său software CSS, după ce paisprezece dintre cei mai reputați specialiști în informatică au concluzionat că propunerea era ineficientă, vulnerabilă la abuzuri și amenința securitatea rețelei. Studiul lor, intitulat Bugs in our pockets: the risks of client-side scanning, a identificat 15 moduri prin care state, hackeri sau chiar agresori sexuali care vizează copii ar putea exploata tehnologia pentru a face rău. Chiar și Biroul britanic al Comisarului pentru Informații a afirmat că criptarea comunicării contribuie, de fapt, la creșterea siguranței copiilor în mediul online, reducând riscul de expunere la amenințări precum șantajul.
Poate cel mai îngrijorător aspect este faptul că propunerile Irlandei nu reprezintă o reformă națională izolată, ci sunt aliniate la o tendință mai largă la nivel european. În discursul său, O’Callaghan a sprijinit în mod explicit Foaia de parcurs a Comisiei Europene pentru accesul legal la date din 2025, care solicită implementarea unor „soluții tehnologice” pentru a accesa date criptate – inclusiv instrumente de analiză digitală, colectare de date de la distanță și decriptare – toate acestea, aparent, cu respectarea „securității cibernetice și a drepturilor fundamentale”.
Deși foaia de parcurs evită să menționeze în mod direct tehnologia CSS, ea solicită un acces legal „direcționat și integrat în arhitectură” (by design), inclusiv elaborarea unei foi de parcurs tehnologice și sprijinirea dezvoltării de instrumente capabile să recupereze și să analizeze date criptate. De asemenea, Comisia își asumă angajamentul de a evalua necesitatea unor noi acte legislative care să oblige toți furnizorii de comunicații care operează în UE să respecte obligațiile legale de interceptare.
Prin această abordare, O’Callaghan poziționează Irlanda ca un adoptator timpuriu al noului regim de supraveghere, transformând-o într-un teren de testare pentru viziunea Comisiei privind „accesul legal și eficient” – o formulare care, în acest context, reamintește de avertismentul lui George Orwell din Politics and the English Language: apărarea a ceva de neapărat se face rareori fără recurs la eufemisme încețoșate.
Vor colabora giganții tech? Să nu ne facem iluzii. În timpul adoptării Online Safety Act în Parlamentul britanic, în 2023, Signal și WhatsApp au amenințat public că vor părăsi Regatul Unit dacă vor fi obligate să slăbească criptarea sau să creeze „uși din spate” pentru guvern în serviciile lor de mesagerie. În 2024, Apple a avertizat Parlamentul că guvernul britanic nu ar trebui să decidă, în locul cetățenilor lumii, dacă aceștia pot beneficia sau nu de avantajele dovedite ale criptării end-to-end. Cu toate acestea, la scurt timp după acel avertisment, în baza prerogativelor de supraveghere extinse din Investigatory Powers Act 2016, autoritățile au emis un ordin legal prin care obligau Apple să implementeze cod care să permită forțelor de ordine accesul la copiile de siguranță criptate din iCloud. Răspunsul Apple? A retras funcția Advanced Data Protection de pe piața britanică și a inițiat o acțiune în justiție.
Trăim astăzi o tranziție în care drepturile individuale mai supraviețuiesc, dacă supraviețuiesc, doar ca produs secundar al interesului corporatist.
Dar înainte să ne entuziasmăm prea tare, să fim sinceri cu privire la ce reprezintă această formă de rezistență. Apărarea vieții private nu mai este condusă de cetățeni care luptă, din principiu, pentru una dintre libertățile fundamentale ce susțin libertatea de exprimare. Este menținută artificial de giganți tehnologici globali, disperați să își protejeze brandul și modelul de afaceri. „Tehno-fraților din toată lumea, uniți-vă! Nu aveți nimic de pierdut în afară de capitalizarea voastră bursieră!” Așadar, chiar dacă această opoziție este binevenită, dependența noastră efectivă de ei este, în același timp, epilogul inevitabil al unui sistem capitalist care a acaparat și a transformat în marfă spațiile în care altădată înfloreau autonomia și anonimatul online.
Rezultatul acestei privatizări a intimității este că libertățile individuale au ajuns să depindă de voința și calculele unor consilii de administrație. Este timpul să ne ridicăm în apărarea libertății de dragul libertății.
???? Ireland is planning a new law lets the state intercept your private messages, not by breaking encryption, but by scanning the messages directly on your phone before you send them!
— Bernie (@Artemisfornow) July 29, 2025
WhatsApp, iMessage, Instagram DMs, and even your car!
It’s called client-side scanning, and it… pic.twitter.com/UybEGsiyzF
