La Köln, toate partidele politice, de la CDU la Die Linke, au semnat un „Acord de corectitudine” prin care se angajează să evite orice comentarii negative despre imigrație în campania electorală locală. Singura formațiune care a refuzat este AfD, ceea ce îi conferă monopolul asupra unei teme ce rămâne centrală în percepția publică. Decizia de a reduce la tăcere criticile legate de imigrație riscă nu doar să submineze dezbaterea democratică, ci și să alimenteze creșterea unui partid care se definește tocmai ca „alternativă” la consensul politic dominant, scrie Unherd. Elon Musk a comentat pe X despre această situație, afirmând tranșant: „Ori Germania votează cu AfD, ori este sfârșitul Germaniei.”
Partidul AfD a refuzat să semneze un acord care interzice comentariile negative despre imigrația în masă în campania electorală locală.
La Köln s-a instaurat o ciudată conspirație a tăcerii. Numai că nu se desfășoară în spatele ușilor închise. Toate partidele politice implicate în alegerile locale ce urmează, cu excepția formațiunii anti-imigrație AfD, au acceptat deschis să evite orice comentarii negative despre imigrație pe parcursul campaniilor lor.
De la Uniunea Creștin-Democrată (CDU) de centru-dreapta, până la Die Linke, de extremă stângă, toate au semnat un „Acord de corectitudine”, prin care se angajează să nu lege tema migranților de „dezvoltări sociale negative precum șomajul sau amenințările la adresa securității interne”. Este foarte probabil ca acest lucru să se întoarcă împotriva lor.
Democrația se hrănește din dezbatere deschisă, mai ales pe subiecte polarizante precum imigrația. Prin impunerea de facto a unei cenzuri asupra vocilor critice, acordul afectează însăși funcționarea democratică, sufocând dialogul cu o tăcere superficială. Cetățenii merită o confruntare sinceră între politici concurente, nu o fațadă ridicată în grabă, care ignoră disconfortul și dezacordul.
Această restrângere are un cost ridicat, mai ales la Köln. Orașul nu a uitat ce s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou 2015, când sute de femei au raportat agresiuni sexuale comise de grupuri descrise ca având înfățișare arabă sau nord-africană, lângă Catedrala din Köln și gara centrală. Poliția a recunoscut ulterior că aproximativ jumătate dintre agresori se aflau în Germania de mai puțin de un an și că exista „o legătură între apariția fenomenului și migrația de amploare, în special cea din 2015”.
La un deceniu distanță, politicienii de la centru aleg să nu vorbească despre această legătură, nu doar că îi înstrăinează pe victime și pe martorii crimelor comise de migranți, dar lasă și AfD un monopol asupra reprezentării politice a acestor preocupări. De fapt, în landul Renania de Nord-Westfalia, unde se află Köln, sprijinul pentru AfD este pe cale să se tripleze: de la doar 5% la ultimele alegeri municipale din 2020, până la 13-16% acum, conform sondajelor.
Între timp, întregul ecosistem democratic are de suferit. Alegătorii, mai ales cei din clasa muncitoare, dar și comunități cu vechi rădăcini de origine străină, se orientează spre AfD, nu pentru că îmbrățișează extremismul, ci pentru că se simt neauziți și abandonați de centrul politic. Fără canale legitime pentru exprimarea îngrijorărilor, cinismul crește și democrația se erodează.
A numi această tăcere „corectitudine”, când ea abandonează una dintre cele mai presante preocupări ale germanilor, pare cinic. Este o capitulare: o negare a experiențelor zilnice, temerilor și frustrărilor multora. Ea validează convingerea arogantă că „politica știe mai bine”, chiar și atunci când siguranța publică și coeziunea socială sunt puse în joc. Corectitudinea cere implicare onestă. Problemele și conflictele de la Köln, inclusiv ororile din noaptea de Anul Nou 2015, trebuie recunoscute — nu exploatate, ci confruntate deschis.
Chiar dacă intenția acordului ar fi fost exclusiv politică, rezultatul ar fi același: un efect de bumerang. Prin semnarea colectivă a „Acordului de corectitudine” și izolarea AfD ca singura voce disidentă, partidele de la centru confirmă exact frustrarea uriașă care a împins atâția alegători spre dreapta: ideea unei „unipartide” care blochează orice schimbare.
Mulți germani simt deja că toate partidele de sistem, indiferent de eticheta ideologică, sunt în esență la fel, fără a oferi o opțiune reală — mai ales în privința imigrației. Când alegătorii văd întreaga gamă politică de acord să nu critice politicile de imigrație, în ciuda preocupărilor larg răspândite, percepția că nu există alternativă reală în cadrul sistemului se întărește. AfD, care își asumă deliberat numele de Alternativa pentru Germania, poate astfel să se prezinte drept singura voce a autenticității și a rezistenței. Încercând să o izoleze, establishmentul politic din Köln alimentează direct cel mai eficient mesaj al partidului.
„Acordul de corectitudine” nu aduce nicio onoare corectitudinii. Este încă un semn al ruperii mainstreamului politic de alegători. Migrația este marea temă a timpului nostru. Dacă centriștii vor să rămână parte a unei conversații pe care nu o pot opri, trebuie să-și scoată capul din nisip și să facă ceea ce se așteaptă de la politicieni într-o democrație funcțională: să asculte alegătorii.
Elon Musk a comentat pe X despre această situație, afirmând tranșant: „Ori Germania votează cu AfD, ori este sfârșitul Germaniei.”
Either Germany votes @AfD or it is the end of Germany https://t.co/Ix58V4USrn
— Elon Musk (@elonmusk) August 31, 2025
