Statele europene au depășit SUA ca principal finanțator al Ucrainei, asumându-și sprijinul militar și economic într-un context în care Washingtonul a transformat livrările de arme în contracte comerciale. Totodată, accentul se mută spre dezvoltarea unei industrii de apărare ucrainene și pe achiziții directe din Europa, menite să susțină efortul de război pe termen lung. Însă pe teren, armata ucraineană pierde treptat poziții în Donbas, unde orașul Pokrovsk riscă să cadă, deschizând drumul către Sloviansk și Kramatorsk. Negocierile de pace rămân blocate, cu revendicări incompatibile între Moscova și Kiev, în pofida discuțiilor la nivel înalt dintre Donald Trump și Vladimir Putin, scrie Le Figaro
În Europa, sprijinul pentru Ucraina se intensifică. Slăbite de retragerea parțială a Statelor Unite, capitalele europene își coordonează eforturile pentru a răspunde nevoilor urgente ale armatei ucrainene. Din iunie 2025, europenii au devenit principalii finanțatori ai Ucrainei, conform datelor publicate pe 12 august de Kiel Institute, care urmărește periodic volumul ajutoarelor promise Kievului: 95 miliarde de dolari din partea Europei, față de 75 miliarde din partea Washingtonului, de la începutul invaziei la scară largă.
Donald Trump, care promisese că va „rezolva conflictul în 48 de ore”, a decis să schimbe politica de sprijin american. De acum înainte, Kievul trebuie să plătească pentru a primi armament și nu se mai poate baza pe livrări gratuite. Kiel Institute nu mai contabilizează aceste tranzacții drept sprijin, ci drept contracte comerciale. La mijlocul lui iulie, președintele american a introdus un nou mecanism: echipamentele americane să fie plătite de NATO, care apoi le transferă Ucrainei. „Vom furniza arme NATO în cantități mari. Ei vor fi cei care le vor livra și vor plăti 100% din costuri”, s-a lăudat Trump.
La începutul lui august, Olanda a fost primul stat al Alianței care a folosit acest mecanism, livrând 500 de milioane de euro în echipamente militare americane, în principal sisteme antiaeriene Patriot. Pe 28 august, Pentagonul a aprobat transferul a 3.350 de rachete de croazieră aer-sol ERAM, în valoare de 825 de milioane de dolari, finanțate de Danemarca, Țările de Jos, Norvegia și Statele Unite.
„O parte importantă” a sprijinului provine acum din achiziții de la industria europeană
Un mecanism din care Statele Unite ies câștigătoare. Pe lângă profitul obținut de companiile americane de armament, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, declara la finele lui august la Fox News că „președintele Trump percepe o marjă de 10% pe armele livrate”. Totuși, nici țările europene nu rămân în urmă. „O parte importantă a armamentului furnizat nu mai provine din stocuri, ci este achiziționată direct de la industria de apărare”, precizează Kiel Institute. „Din cele 10,5 miliarde de euro de ajutor militar european alocate în mai și iunie 2025, cel puțin 4,6 miliarde de euro vor fi canalizate prin contracte cu companii de apărare, și nu prin scoaterea echipamentelor din depozite”, subliniază institutul.
O modalitate prin care Europa nu doar sprijină Ucraina, ci și își reactivează propria industrie de apărare, într-un moment în care continentul se reînarmează.
„Aceste contracte au fost atribuite în principal unor companii cu sediul în Europa și în Ucraina, ceea ce reflectă clar rolul tot mai important al industriei de apărare în cadrul asistenței militare”, precizează Kiel Institute.
Joi, în cadrul unei reuniuni a „coaliției voluntarilor” – aproximativ douăzeci de state europene dispuse să ofere garanții de securitate Ucrainei după încheierea conflictului – accentul a fost pus în mod special pe dezvoltarea unei industrii de apărare ucrainene. „Am constatat că liniile de producție de armament din Europa nu sunt încă suficiente. Trebuie să creștem producția”, a deplâns Volodimir Zelenski. „Avem, de asemenea, capacități de producție militară în Ucraina. Aproape 60% din armele folosite de armata ucraineană sunt fabricate în Ucraina”, a adăugat el.
„Ajutorul militar pentru Ucraina este din ce în ce mai mult determinat de capacitatea industriei de apărare”, a explicat Taro Nishikawa, coordonatorul proiectului de monitorizare a sprijinului pentru Ucraina în cadrul Kiel Institute. „Europa a achiziționat deja mai multe arme decât Statele Unite prin noile contracte de apărare, ceea ce marchează o tranziție clară de la exploatarea arsenalelor existente către producția industrială.”
Franța, prin vocea ministrului Apărării Sébastien Lecornu, a anunțat la începutul lui iunie că „o mare companie producătoare de automobile franceze se va alia cu o firmă de apărare franceză pentru a echipa linii de producție în Ucraina, astfel încât să poată fi fabricați drone”. În mai, concernul german Rheinmetall anunțase la rândul său intenția de a investi în Ucraina pentru a produce obuze de artilerie calibru 155 mm (standard NATO) și pentru a repara vehicule militare.
Ucraina în dificultate
Pentru europeni, obiectivul a fost formulat de Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, încă din martie: „Trebuie să transformăm Ucraina într-un arici de oțel, imposibil de înghițit pentru potențialii invadatori”. Deși armata ucraineană reușește să mențină o linie a frontului de aproape 1.000 de kilometri, ea se retrage treptat în Donbas și în zona Kupiansk, mai la nord. Toate privirile sunt ațintite asupra orașului Pokrovsk, din Donbas, care a fost mult timp un nod logistic pentru ucraineni. Potrivit președintelui Zelenski, armata rusă a concentrat aici „până la 100.000 de oameni”. De câteva luni, Moscova desfășoară o manevră de încercuire a orașului, care avea 60.000 de locuitori. Căderea Pokrovskului ar deschide drumul spre cucerirea Slovianskului și Kramatorskului, cele două mari orașe ale Donbasului aflate încă sub control ucrainean.
Între timp, negocierile de pace bat pasul pe loc, în ciuda unui summit desfășurat în Alaska între Donald Trump și Vladimir Putin. La începutul lunii iunie, Kremlinul a prezentat un memorandum cu principalele sale revendicări pentru încheierea conflictului: renunțarea Ucrainei la suveranitatea asupra celor cinci regiuni cucerite și parțial ocupate de Rusia, interdicția de a adera la NATO, limitarea capacităților militare, încetarea sprijinului occidental și a schimbului de informații, ridicarea sancțiunilor, recunoașterea limbii ruse ca limbă oficială, reinstaurarea Patriarhiei Moscovei asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene și renunțarea la orice cerere de despăgubiri.
Kievul, la rândul său, cere retragerea trupelor ruse de pe teritoriul ucrainean, plata de compensații pentru pagubele provocate și judecarea criminalilor de război în fața unor instanțe competente.
