De trei ani, aliații Kievului se străduiesc să găsească soluții pentru a proteja Ucraina de un nou atac rus, dar fără rezultate concrete. Declarațiile pompoase despre desfășurarea trupelor NATO sau crearea de „forțe de reasigurare” se lovesc de realitatea politică și militară: țările europene ezită să trimită soldați, Moscova respinge orice prezență militară străină, iar experiențele trecutului, precum Memorandumul de la Budapesta, arată cât de fragil este sistemul de garanții, scrie Politico
Aliații Kievului încearcă să găsească modalități prin care să protejeze Ucraina de un nou atac rusesc, în eventualitatea unui acord de pace — dar sunt departe de a ajunge la o soluție.
În pofida presiunilor venite din partea președintelui american Donald Trump, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a precizat clar că țara sa va accepta un acord cu Rusia doar dacă acesta va fi susținut de garanții de securitate „de fier”.
Trump le-a spus personal lui Zelenski și liderilor europeni, la întâlnirea de luni, că Ucraina va beneficia de protecții „asemănătoare Articolului 5” al NATO, dar nu a oferit detalii concrete.
Marți, „coaliția celor dispuși”, formată din aliații Kievului, a discutat această problemă, în timp ce secretarul de stat american Marco Rubio conduce o comisie împreună cu oficiali ucraineni și europeni pentru a elabora un set de garanții de securitate.
„Echipele de planificare se vor reuni în zilele următoare pentru a consolida planurile privind garanții de securitate robuste și pentru a pregăti desfășurarea unei forțe de reasigurare în cazul în care ostilitățile încetează”, a transmis marți premierul britanic Keir Starmer.
Problema este uriașă — și una pe care aliații Kievului au abordat-o de nenumărate ori în ultimii trei ani, fără să găsească vreun răspuns clar.
Cea mai evidentă soluție — și cea pe care Kievul o dorește cu adevărat — ar fi aderarea Ucrainei la NATO, ceea ce i-ar oferi protecția Articolului 5 al alianței, privind apărarea colectivă. Însă Statele Unite (sprijinite tacit de unele țări europene) au exclus această opțiune.
Încercarea de a improviza o misiune specială ridică numeroase complicații. Care țară ar trimite trupe? Care ar fi condițiile desfășurării? Cum ar reacționa dacă ar fi atacate? Cine ar suporta costurile?
Marți a devenit clar că Statele Unite nu vor trimite soldați în Ucraina.
„Vă pot spune că a exclus definitiv prezența de trupe la sol”, a declarat presei Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe.
Președintele american a fost direct în privința poverii care ar trebui asumată: „Avem națiunile europene, iar ele vor suporta costurile inițiale”, a spus Trump la Fox News, adăugând: „Franța și Germania, câteva dintre ele, Marea Britanie. Ele vor să aibă, știți, trupe la sol.”
Președintele francez Emmanuel Macron a întărit ideea în aceeași zi, declarând la televiziunea franceză că Europa este pregătită să trimită „forțe de reasigurare” — britanice, franceze, germane, turce și altele — pentru operațiuni „în aer, pe mare și pe uscat.”
Multe vorbe, puține fapte.
Dar, dincolo de marile declarații, se ascunde o realitate complicată.
În ciuda vorbelor despre „trupe la sol”, forma concretă a garanțiilor de securitate pentru Ucraina rămâne nedefinită — iar această lipsă de claritate alimentează confuzia în rândul aliaților Kievului.
Un oficial european din domeniul securității a avertizat că orice forță ar avea nevoie „cel puțin de un mandat de luptă” pentru a se putea apăra în cazul unui atac rusesc — dar a subliniat că o astfel de misiune nu ar fi responsabilă de impunerea păcii. Aceasta, a spus oficialul, ar rămâne sarcina armatei ucrainene. La rândul lor, oficialii francezi avertizează împotriva „achiziționării a ceva pur teoretic”.
Lipsa unei definiții clare scoate la iveală și slăbiciunile celor mai dornici să conducă. Macron și Starmer — ambii lideri ai unor puteri nucleare cu locuri în Consiliul de Securitate al ONU — vor să arate că joacă în continuare un rol major pe scena globală. Totuși, amândoi se confruntă cu dificultăți politice și economice care alimentează scepticismul privind capacitatea țărilor lor de a trimite forțe în Ucraina.
„Dacă luăm în considerare cât de slabi sunt din punct de vedere politic Macron și Starmer, nu este ușor de văzut cum va funcționa acest plan”, a declarat un diplomat al UE. „Nu este o perioadă ușoară din punct de vedere economic.”
Germania rămâne indecisă. Andreas Schwarz, deputat social-democrat responsabil cu supravegherea parlamentară a bugetului apărării, a subliniat limitele: „Aceasta este o decizie pe care trebuie să o ia parlamentul”, a spus el pentru Politico, subliniind că desfășurarea militară nu este o decizie executivă.
În plus, armata germană este prea mică, iar fluxul reînnoit de bani către apărare prea recent, pentru a permite o desfășurare masivă în est. Chiar și trimiterea a 5.000 de soldați într-o misiune permanentă în Lituania întinde la maximum capacitățile Bundeswehr-ului.
Polonia, care deține acum cea mai mare armată din UE, exclude trimiterea de trupe în Ucraina.
„Pur și simplu nu avem personal pentru un contingent numeros”, a spus Schwarz. „Chiar și o desfășurare redusă ar fi o provocare.”
Turcia- cu armata sa numeroasă și experiența în zona Mării Negre - ar putea juca un rol important. Dar situația este la fel de complicată și politic, deoarece Grecia și Cipru privesc cu suspiciune ideea ca Ankara să primească acces la fonduri europene pentru armata sa.
„Este mult prea devreme pentru a lua în calcul o astfel de evoluție”, a declarat pentru Politico Selim Yenel, fost ambasador al Turciei la UE. Iar Ankara, a avertizat el, va cere ceva în schimb. „În ceea ce privește quid pro quo-ul, ar fi totuși dificil să fie depășite obstacolele impuse de UE în privința fondurilor pentru apărare. Sunt sigur că UE va găsi o modalitate de a împiedica Turcia să aibă acces.”
Polonia, care deține acum cea mai mare armată din UE, exclude trimiterea de trupe în Ucraina, dar afirmă că va sprijini logistica oricărei misiuni în est.
„Polonia are propria dilemă strategică, pentru că are granițe cu Rusia și Belarus și nu își poate slăbi forțele necesare pentru a preveni un atac”, a declarat un înalt oficial polonez, sub protecția anonimatului.
Și premierul Italiei, Giorgia Meloni, este prudentă în privința trimiterii de soldați în Ucraina și s-a contrazis cu Macron, subliniind că este mai înțelept să fie oferit Ucrainei un pact de apărare decât trupe, care riscă să fie atrase într-un război cu Rusia.
„Dacă unul dintre soldații noștri ar muri, am face ca și cum nu s-a întâmplat nimic sau am reacționa? Pentru că, dacă reacționăm, este evident că NATO va trebui să o facă. Și atunci putem la fel de bine să activăm imediat clauza [Articolului 5]”, ar fi spus Meloni.
Moscova spune nu
Există motive de prudență. În ciuda atmosferei cordiale de după summitul din Alaska dintre Vladimir Putin și Donald Trump, Moscova se opune categoric desfășurării oricăror trupe NATO în Ucraina.
„Ne reafirmăm poziția de lungă durată de a respinge fără echivoc orice scenarii care implică desfășurarea de contingente militare NATO în Ucraina, deoarece aceasta riscă o escaladare incontrolabilă cu consecințe imprevizibile”, a avertizat purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.
Dar Ucraina a fost deja dureros de dezamăgită de declarații care nu au fost susținute de trupe din partea unor țări dispuse să își riște viețile. Memorandumul de la Budapesta din 1994 a văzut SUA și Marea Britanie oferind garanții de securitate în schimbul renunțării de către Ucraina la armele nucleare, urmat de numeroase tratate cu Rusia care au fost toate încălcate.
Pentru Kiev, dezbaterea privind garanțiile de securitate este trist de familiară. Încă din 2023, înaintea summitului NATO de la Vilnius, aceleași argumente au fost puse pe masă — și aceleași întrebări au rămas fără răspuns.
„Uneori”, a spus un înalt diplomat est-european, sub protecția anonimatului pentru a discuta gândirea internă a alianței la acea vreme, „este greu de înțeles despre ce vorbim.”
Oficialul polonez de rang înalt a fost și mai tranșant, argumentând că întreaga discuție este prematură: „Nu se va întâmpla nimic pentru că luptele nu se opresc”, a declarat el pentru Politico. „Americanii par să nu dorească să meargă prea departe în direcția Rusiei, iar europenii continuă să sprijine Ucraina, așa că avem un blocaj.”
