Criza migrației revine în prim-planul politic european. Guvernele din întreaga Uniune Europeană adoptă măsuri mai dure pentru a limita cererile de azil, încercând să răspundă nemulțumirilor sociale și ascensiunii partidelor populiste. De la Germania, unde controalele la frontieră și atacurile recente au alimentat tensiuni politice, până la Italia și Suedia, care experimentează politici restrictive și scheme de întoarcere voluntară, dezbaterea se poartă între securitate, integrare și nevoia acută de forță de muncă pe un continent îmbătrânit. În timp ce unii economiști susțin că migrația poate stimula creșterea economică, criticii avertizează asupra presiunilor asupra statului social și a riscurilor de securitate. În acest context, Europa caută un echilibru precar între obligațiile legale și realitățile politice, scrie Wall Street Journal
Guvernele încearcă să limiteze ascensiunea partidelor antimigrație prin noi măsuri de restricționare a cererilor de azil
Guvernele din întreaga Europă ridică noi bariere în calea imigranților, încercând să reducă afluxul aproape record de persoane din țări sărace, care alimentează sprijinul pentru partidele populiste naționaliste.
Cea mai puternică schimbare de atitudine s-a produs în Germania, mult timp un susținător al politicilor generoase față de refugiați. Presiunea a crescut în ultimii ani, pe măsură ce țara a absorbit milioane de imigranți, ceea ce a împovărat sistemul de asistență socială și serviciile municipale. Migrația a fost o temă centrală în alegerile regionale de duminică din Brandenburg, unde social-democrații aflați la guvernare au învins la limită partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD).
Săptămâna trecută, coaliția guvernamentală de la Berlin a reintrodus controale limitate la toate granițele, după ce un solicitant de azil respins a ucis trei persoane la sfârșitul lui august, într-un atac cu cuțitul comis la un festival din Solingen, oraș aflat în plină celebrare a 650 de ani de la înființare. Atacatorul era un sirian de 26 de ani, cu legături cu Statul Islamic, care reușise să evite deportarea mai bine de un an după ce pierduse procesul de azil.
La câteva zile după atac, AfD a câștigat pentru prima dată alegerile regionale în Turingia și s-a clasat pe locul al doilea în Saxonia.
Björn Höcke este liderul AfD în landul estic Turingia, unde partidul a obținut prima sa victorie într-un scrutin regional.
De la încheierea pandemiei, guvernele de pe continent se străduiesc să facă față numărului tot mai mare de solicitanți de azil și caută soluții pentru a reduce fluxul, de la limitarea beneficiilor finanțate din bani publici până la încheierea de acorduri cu state din afara UE pentru găzduirea temporară sau permanentă a refugiaților potențiali.
Virajul Europei amintește de măsurile recente ale administrației Biden de a controla afluxul record de migranți la frontiera sudică a SUA, în mare parte solicitanți de azil. În ambele cazuri, guvernele aflate la putere sunt criticate pentru reacții întârziate și pentru că rămân în urma creșterii anxietăților publice. Sondajele arată că imigrația este una dintre principalele teme pentru alegători înaintea alegerilor prezidențiale americane din noiembrie.
Anul trecut, aproape 1,14 milioane de persoane au depus cereri de azil în Europa, cel mai ridicat nivel după criza migrației din 2015, când peste un milion de sirieni care fugeau de războiul civil au intrat în UE. Și în acest an, cererile sunt așteptate să depășească pragul de un milion, după ce în primul semestru din 2024 s-au înregistrat deja 513.000, potrivit Agenției Uniunii Europene pentru Azil. Cifrele nu includ cei peste patru milioane de refugiați ucraineni care au primit protecție temporară în UE de la începutul războiului.
Controalele la frontieră introduse de state precum Germania — care le permit vameșilor să efectueze verificări aleatorii asupra vehiculelor, trenurilor sau autobuzelor — ridică semne de întrebare asupra viitorului uneia dintre cele mai importante realizări ale UE din anii ’80: libertatea de circulație în spațiul Schengen, fără pașaport.
Partidele anti-imigrație guvernează deja în Italia și Ungaria, sprijină guvernul în Suedia și fac parte din coalițiile de guvernare din Țările de Jos și Finlanda. Unele sondaje arată că Partidul Libertății din Austria ar putea ieși pe primul loc la alegerile din septembrie. Săptămâna trecută, guvernul de dreapta al Olandei a cerut oficial Bruxellesului o derogare de la regulile de azil ale blocului comunitar.
La începutul acestui an, cincisprezece guverne europene au semnat o scrisoare adresată instituțiilor UE, cerând impunerea unor condiții mai stricte privind migrația și „gândirea în afara tiparelor” în această privință.
În Suedia, guvernul s-a angajat luna aceasta să plătească zeci de mii de dolari solicitanților de azil care acceptă să se întoarcă voluntar acasă. În ultimii ani, autoritățile au înăsprit regulile privind migrația și au redus plățile de asistență socială. În august, guvernul a anunțat că, în primele luni din 2024, cererile de azil au atins cel mai scăzut nivel din ultimii 27 de ani, iar Suedia a înregistrat pentru prima dată în cinci decenii un bilanț negativ al migrației (mai multe plecări decât sosiri).
Keir Starmer, noul lider al Marii Britanii, a călătorit săptămâna trecută în Italia pentru a discuta despre migrație cu premierul de dreapta Giorgia Meloni. Aceasta a venit la putere promițând să reducă imigrația, dar s-a confruntat cu dificultăți în a opri noile sosiri.
Guvernul laburist al lui Starmer a renunțat la planul conservatorilor de a deporta în Rwanda persoanele care intră ilegal în Marea Britanie. Însă revoltele antimigrație din unele orașe britanice, izbucnite în această vară, au împins executivul să demonstreze că poate controla fluxul de migranți.
Guvernul Meloni a adoptat anul trecut o lege care permite autorităților să rețină migranți până la 18 luni și intenționează să construiască tabere în Albania pentru a găzdui mii de migranți salvați pe mare. Totuși, pentru a respecta legislația europeană, Italia va trebui să analizeze cererile de azil și să accepte persoanele considerate refugiați autentici.
„Italia are un guvern care, până acum doi-trei ani, era un caz izolat, cu origini în fascism. Acum este chiar în mainstream pe această temă”, a declarat Andrew Geddes, director al Centrului pentru Politici de Migrație de la Institutul Universitar European din Florența.
În Belgia, guvernul a redus beneficiile și a încetat să mai garanteze adăpost pentru solicitanții de azil bărbați necăsătoriți. Danemarca a luat în considerare un plan similar cu cel din Rwanda.
Organizațiile pentru drepturile omului au criticat unele dintre aceste măsuri. Amnesty International a estimat că iarna trecută aproximativ 2.600 de solicitanți de azil, în majoritate bărbați, au ajuns să doarmă pe străzi sau în corturi improvizate în Belgia. Grupurile umanitare mai afirmă că pactul UE privind migrația cu Tunisia, menit să reducă numărul de migranți care ajung în Italia pe mare, a dus la abuzuri comise de autoritățile tunisiene, care ar fi încercat să expulzeze solicitanții de azil în țările vecine. Oficialii au negat aceste acuzații.
Valul de noi sosiri alimentează temerile legate de siguranța și securitatea Europei, pe fondul creșterii economice slabe, al lipsei cronice de locuințe și al războiului Rusiei în Ucraina, a explicat Bernd Parusel, cercetător principal la Institutul Suedez pentru Studii de Politici Europene din Stockholm.
„Mulți oameni se tem de ceea ce poate aduce viitorul”, a spus el. „Dacă vor exista atacuri teroriste sau acte de violență, acestea vor fi factori suplimentari care sporesc frica de schimbările societale.”
Premierul britanic Keir Starmer a discutat recent despre problema migrației cu omologul său italian, Giorgia Meloni.
Germania a anunțat, de asemenea, planuri de a reține solicitanții de azil în timp ce autoritățile stabilesc dacă este responsabilă de procesarea cererii lor sau dacă aceasta ar trebui gestionată de un alt guvern din UE. Executivul a respins propunerea opoziției conservatoare de a respinge automat solicitanții de azil la frontierele Germaniei, considerând-o o încălcare a legislației europene.
Guvernul german susține că setul mai restrâns de controale la frontieră, introdus anul trecut, a contribuit la reducerea numărului de cereri de azil cu peste 20% în 2024. Totuși, controalele la frontieră nu au avut niciodată un impact de durată în alte state membre ale UE, potrivit lui Gerald Knaus, președintele Inițiativei Europene pentru Stabilitate, axată pe politica de azil.
Politicienii europeni se confruntă și cu dilema de a echilibra nevoia de muncitori tineri într-un continent îmbătrânit cu îngrijorările că unii solicitanți de azil au dificultăți de integrare pe o piață a muncii bazată pe competențe ridicate și ajung să împovăreze statele sociale generoase.
Pe măsură ce numărul noilor sosiți crește, dezbaterea privind impactul economic al migrației se adâncește. Economiștii afirmă că imigranții pot acoperi lipsurile de pe piața muncii și pot stimula creșterea economică. Italia, de pildă, intenționează să accepte circa 450.000 de muncitori migranți pe o perioadă de trei ani, chiar dacă, în paralel, încearcă să reducă sosirile de refugiați peste Mediterană.
Migranți în centrul Bruxellesului, unde guvernul belgian a redus beneficiile și a încetat să mai garanteze adăpost solicitanților de azil bărbați necăsătoriți.
„Europa are o perspectivă demografică dificilă, iar imigrația poate fi de ajutor”, a declarat Gita Gopinath, prim-director general adjunct al Fondului Monetar Internațional. Creșterea forței de muncă din zona euro alimentată de imigrație între 2020 și 2023 ar putea majora producția potențială a blocului cu 0,5% până în 2030, a adăugat ea.
Totuși, unele cercetări recente au amplificat temerile privind costurile migranților slab calificați, arătând că aceștia tind să împovăreze statul social și pot afecta creșterea productivității prin încetinirea adoptării tehnologiilor și a roboților.
Solicitanții de azil sunt, în general, mai puțin educați și mai slab calificați decât alte grupuri de imigranți, susține Jan van de Beek, cercetător independent olandez. Între jumătate și două treimi dintre solicitanții de azil care au ajuns în Țările de Jos din 1999 și care au absolvit școala sunt șomeri și depind de beneficii sociale, chiar dacă țara se confruntă cu o penurie extremă de forță de muncă, a adăugat acesta.
În decembrie trecut, UE a adoptat noi reguli menite să simplifice respingerea rapidă a cererilor de azil și să permită reținerea migranților în centre închise, dar acestea vor intra în vigoare abia în 2026. Până atunci, guvernele naționale sunt nevoite să ia propriile măsuri.
Există diviziuni între partidele tradiționale, mai ales pe centru-dreapta, cu privire la modul de a răspunde preocupărilor legate de migrație.
Ruud Koopmans, profesor de sociologie și cercetare a migrației la Universitatea Humboldt din Berlin, a declarat că partidele de sistem riscă să facă „cel mai rău dintre ambele lucruri” — să intensifice retorica privind migrația fără să rezolve problema.
„Asta, desigur, este ceva care ajută doar extrema dreaptă”, a spus el.
