Cum a devenit Franța laboratorul european al cenzurii digitale

04 Sep 2025
Cum a devenit Franța laboratorul european al cenzurii digitale

În ultimele decenii, Franța și Uniunea Europeană au construit un cadru instituțional și legislativ pentru a controla libertatea de exprimare în mediul online. Sub pretextul combaterii urii, al dezinformării sau al protejării minorilor, autoritățile franceze au dezvoltat un complex al cenzurii care depășește granițele naționale și influențează politica digitală a UE.

Raportul "Cum a inventat Franța Complexul Industrial al Cenzurii" („How France Invented the Censorship Industrial Complex”), redactat de Pascal Clérotte și Thomas Fazi și publicat de Civilization Works la 3 septembrie 2025, analizează modul în care Franța a creat acest sistem sofisticat de cenzură digitală. Bazat pe documentele interne ale Twitter și pe studii de caz, raportul arată cum presiunile politice, instrumentele legislative și colaborarea cu actorii non-guvernamentali au limitat libertatea de exprimare, extinzând controlul statului asupra mediului digital și influențând cadrul legislativ european. De asemenea, evidențiază modul în care guvernul francez, sprijinit de ONG-uri afiliate statului și de mecanismele UE-NATO, încearcă să impună o arhitectură globală de control narativ, în care libertatea de exprimare devine un privilegiu condiționat de conformitatea cu linia oficială. Raportul explorează și implicațiile acestui model asupra libertății individuale, securității cognitive și utilizării mass-media publice și private pentru consolidarea puterii elitei.

Uniunea Europeană și Franța ar putea în curând să oblige platformele americane de social media, inclusiv X al lui Elon Musk, să cenzureze utilizatori americani. La data publicării acestui raport, 3 septembrie 2025, cererea UE de cenzură face parte din negocierile comerciale în curs cu administrația Trump. Deja anul trecut, principalul cenzor digital al UE, politicianul francez și fost comisar european pentru piața internă, Thierry Breton, l-a amenințat pe Elon Musk după ce acesta a găzduit o conversație pe X cu Donald Trump. Mulți cred că, din motive politice și economice, companiile de social media ar putea fi constrânse să accepte cenzura europeană.

Acest raport dezvăluie un efort aparent coordonat al guvernului Macron și al unor ONG-uri afiliate statului pentru a forța cea mai influentă platformă de social media din lume să cenzureze exprimări legale, să predea date interne sensibile și să modifice la nivel global politica de „moderare a conținutului” a Twitter.

Investigația arată:

— Macron a încercat să comunice personal cu fostul CEO al Twitter, Jack Dorsey
— Franța a urmărit cenzura la nivel global
— ONG-uri afiliate statului francez au cerut acces special la datele interne ale Twitter și la procesul de moderare a conținutului
— Autoritățile franceze au încercat să eludeze legea, solicitând pre-cenzurarea conținutului generat de utilizatori

Raportul este ilustrat prin Fișierele Twitter – Franța, o serie de trei studii de caz provenite din comunicările interne ale Twitter. Fișierele Twitter – Franța arată cum guvernul francez, prin intermediul unor actori pretins independenți, operează un complex al cenzurii alcătuit din multiple mecanisme. În centrul acestuia se află utilizarea ONG-urilor de către guverne pentru a impune cenzura, fie ca organizații declarate independente și de interes public, fie ca fact-checkeri.

Astăzi, administrația Trump retrage Complexului industrial al cenzurii din Statele Unite finanțarea și autoritatea guvernamentală, chiar în timp ce acest complex crește în putere în Europa, în special în Franța, care, sub multe aspecte, a pus bazele juridice pentru Legea Serviciilor Digitale (DSA) a UE, piatra de temelie a cadrului de cenzură al blocului comunitar.

Președintele Emmanuel Macron, în discursul rostit cu ocazia Zilei Naționale a Franței, la 14 iulie 2025, a subliniat nevoia urgentă de „securitate cognitivă”. Această extindere a statului de securitate națională asupra minților cetățenilor reprezintă punctul culminant al unei lungi evoluții a controlului coordonat al narațiunilor de către stat.

Sistemul de radiodifuziune publică francez este până astăzi cel mai mare grup media din țară. Presa privată de masă este deținută de oligarhi miliardari care își datorează o parte semnificativă a averii statului — prin contracte guvernamentale, licențe de funcționare, finanțări de stat sau prin achiziționarea, la prețuri mult reduse, a activelor guvernamentale privatizate în anii 1980 și 1990. Presa este subvenționată de stat în proporție de până la o treime din veniturile sale.

Libertatea de exprimare în Franța este strict controlată — la fel și democrația franceză. Elita, care provine în covârșitoarea sa majoritate din înalta funcție publică, stabilește prin lege sau prin reglementare spectrul opiniilor acceptabile în dezbaterea națională. Mai mult, anumite delicte de opinie sunt tratate ca infracțiuni penale, ceea ce înseamnă că pot duce la amenzi sau chiar la închisoare. Atunci când infracțiunile nu sunt prevăzute în codul penal, ci în alte legi — iar statul nu poate iniția urmărirea, cum este cazul libertății de exprimare — actele de acuzare sunt depuse de ONG-uri acreditate de stat, ceea ce reprezintă, în fapt, o judecată penală privatizată.

În ultimele trei decenii, progresele tehnologice au anihilat aproape toate barierele de intrare în publicare și difuzare. În consecință, statul nu mai poate gestiona exprimarea așa cum o făcea altădată și a încercat să exercite același control asupra mediului digital printr-o reglementare sporită. Alegerea lui Donald Trump în 2016 și acuzațiile de ingerință rusă — o manipulare orchestratã de facțiuni din comunitatea de informații a SUA — au declanșat în Europa o frenezie legislativă. Clasa politică a înțeles brusc că rețelele sociale, care anterior alimentaseră prăbușirea regimurilor autoritare în timpul Primăverii Arabe, le-ar putea amenința la fel de ușor propria supraviețuire. În același timp, eșecurile neoliberalismului, globalismului, multiculturalismului și ale Uniunii Europene au devenit atât de evidente, încât establishmentul consideră tot mai mult că un control mai strict este singura modalitate de a-și păstra puterea și privilegiile în fața ascensiunii mișcărilor populiste și suveraniste.

Până acum, statul francez a dezvoltat cel mai eficient Complex industrial al cenzurii din Europa, chiar dacă s-a ferit să recurgă la descinderi și arestări, precum în Marea Britanie sau Germania, deoarece legea nu permite acest lucru pentru delictele de opinie. Acest control este realizat printr-un amestec subtil de presiune socială, administrativă și judiciară exercitată asupra cetățenilor și platformelor. Începând din 2018, o serie de legi liberticide pentru reglementarea discursului online a fost adoptată sub pretextul protejării copiilor, minorităților și societății în ansamblu de „ură” și conținut ilegal. Statul francez și Uniunea Europeană urmăresc construirea unui sistem panoptic de control social online, care include cenzura delegată ONG-urilor și sfârșitul anonimatului și al intimității, impuse printr-o reprimare administrativă și judiciară tot mai puternică atât a cetățenilor, cât și a platformelor digitale, constrânse să aplice automat mecanisme de pre-bunking al conținutului. Statul francez merge până la a-și imagina construirea propriului algoritm, care să servească drept etalon pentru detectarea presupuselor „biasuri” ale platformelor și să impună corectarea algoritmilor în consecință.

Aceste acțiuni sunt dublate de inițiative mai ample la nivel UE-NATO. Dincolo de DSA menționată anterior, UE a introdus cărți de identitate biometrice legate de posibilitatea introducerii euro-ului digital al Băncii Centrale Europene (BCE), precum și un registru pentru date medicale și alte informații personale. Rata de adoptare în rândul populației este în prezent foarte scăzută, în afara funcției de simplă carte de identitate. Există planuri de a o consolida prin condiționarea accesului la diverse servicii exclusiv prin utilizarea acesteia. Demersul Franței de a interzice rețelele sociale pentru minorii sub 15 ani reprezintă un mijloc de a constrânge toți cetățenii să se identifice prin această metodă pentru activitatea pe platformele sociale.

În paralel, parteneriatul UE-NATO se bazează pe o serie de declarații comune. Un aspect central îl constituie securitatea cibernetică și combaterea dezinformării. Exemple relevante sunt Centrul de Excelență NATO pentru Apărare Cibernetică Cooperativă de la Tallinn și Centrul European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride de la Helsinki, care colaborează strâns.

Gestionarea pandemiei de Covid a eludat aproape toate libertățile individuale, dar s-a dovedit pe termen lung un eșec lamentabil. Eforturile continue de a frâna libertatea de exprimare online ar putea avea în cele din urmă aceeași soartă, întrucât tehnologia evoluează mai rapid decât reglementarea. Între timp, libertatea de exprimare se reduce la o umbră a ceea ce a fost odinioară și devine tot mai mult un privilegiu acordat doar celor care nu se abat de la narațiunile oficiale.

Trei studii de caz mentionate în raport

Pe baza informațiilor din raportul „How France Invented the Censorship Industrial Complex”, cele trei studii de caz din „Twitter Files – France” pot fi rezumate astfel:

  1. Presiunea asupra conducerii Twitter: Guvernul francez, prin intermediul oficialilor și al lui Macron, a încercat să influențeze direct CEO-ul Twitter, Jack Dorsey, pentru a modifica politicile de moderare a conținutului, în special în legătură cu postările lui Donald Trump și alte discursuri politice sensibile.

  2. Accesul ONG-urilor la date interne: ONG-uri afiliate statului francez au cerut acces special la datele interne și la algoritmii de moderare ai Twitter. Aceste organizații au acționat ca fact-checkeri și intermediari ai cenzurii, determinând ce conținut era considerat inacceptabil și cum trebuia tratat.

  3. Pre-cenzura și controlul narativ: Autoritățile franceze au promovat mecanisme prin care conținutul generat de utilizatori să fie supus verificării și restricțiilor înainte de publicare, ocolind limitările legale privind libertatea de exprimare și creând un sistem panoptic de supraveghere și influențare a discursului public.

Aceste trei studii de caz ilustrează modul coordonat în care statul francez folosește presiunea politică, instrumentele legislative și ONG-urile pentru a controla libertatea de exprimare online.

Raportul integral poate fi descarcat aici în format PDF

Pascal Clérotte este analist și cofondator al publicației independente franceze L'Eclaireur. A acumulat experiență internațională semnificativă în domeniul dezvoltării și în cadrul unei firme americane de consultanță în domeniul informațiilor competitive

Thomas Fazi este un cercetător, scriitor și jurnalist independent, stabilit la Roma. Este autor al mai multor cărți, inclusiv The Battle for Europe: How an Elite Hijacked a Continent – and How We Can Take It Back (2014), Reclaiming the State: A Progressive Vision of Sovereignty for a Post-Neoliberal World (2017, coautor cu Bill Mitchell) și The Covid Consensus: The Global Assault on Democracy and the Poor—A Critique from the Left (2023, coautor cu Toby Green). Contribuie la publicațiile UnHerd și Compact

Raportul „How France Invented the Censorship Industrial Complex” a fost realizat pentru organizația Civilization Works și publicat pe 3 septembrie 2025

 

Cele mai citite

https://hagageurope.ro/

Alte stiri din Externe

Ultima oră

Toate titlurile zilei

Copyright © MISCAREA DE REZISTENTA 2025. Toate drepturile rezervate