Moartea lui Samuel, un tânăr austriac care suferea de encefalomielită mialgică apărută după o infecție cu coronavirus, a provocat un val de reacții și dezbateri în Austria. Cazul său, mediatizat intens, readuce în prim-plan legea privind sinuciderea asistată, aflată în vigoare din 2022, și ridică întrebări serioase despre limitele criteriilor medicale, responsabilitatea statului și vulnerabilitatea pacienților afectați de boli cronice greu de evaluat în privința prognosticului, scrie Le Figaro
Samuel a murit pe 30 ianuarie, chiar în ziua în care împlinea 22 de ani. Povestea sa a fost amplu relatată în presa austriacă, dar și în cea franceză (imagine ilustrativă).
„Mă numesc Samuel, am 21 de ani, sufăr de EM/SFC și voi muri peste 12 zile.” La jumătatea lunii ianuarie, un tânăr austriac diagnosticat cu encefalomielită mialgică, cunoscută și sub denumirea de sindrom de oboseală cronică, contractată în urma unei infecții cu coronavirus, publica un mesaj lung pe rețeaua socială Reddit, anunțându-și intenția de a recurge la sinuciderea asistată. Samuel a murit pe 30 ianuarie, în ziua în care a împlinit 22 de ani. Povestea sa a fost preluată pe larg de presa austriacă dar și franceză, în contextul în care, la Paris, Adunarea Națională dezbate în prezent un „drept la ajutor pentru a muri”.
Mai mulți europeni au legalizat deja sinuciderea asistată și/sau eutanasia; alții analizează această posibilitate. În Austria, sinuciderea asistată este legală de patru ani: printr-o decizie din 11 decembrie 2020, Curtea Constituțională a apreciat că pedepsirea ajutorului la sinucidere „încalcă dreptul fiecărui individ la autodeterminare”. Ulterior, a fost adoptată o lege privind „directivele de sfârșit de viață”, intrată în vigoare în ianuarie 2022. Ministerul austriac al Sănătății a precizat că, între 1 ianuarie și 1 septembrie 2025, au fost redactate 200 de directive de asistență la sinucidere.
Textul legii prevede că „persoana care dorește să moară” trebuie să fie majoră și să sufere de o boală „incurabilă care conduce la moarte” sau de o boală „gravă și de lungă durată, cu simptome persistente, ale cărei consecințe afectează în mod permanent stilul (său) de viață”. De asemenea, se stipulează că persoana în cauză trebuie să fie „capabilă să ia decizii” în mod „neechivoc” și că această decizie trebuie „luată liber și autonom”. Doi medici, dintre care unul specializat în îngrijiri paliative, trebuie să fi furnizat „informații” persoanei care dorește să recurgă la sinuciderea asistată și trebuie să confirme „independent unul față de celălalt” că aceasta „este capabilă să ia decizii și a exprimat o decizie liberă și autonomă”.
„Senzație simultană de înec și arsură”
Această procedură a fost urmată de tânărul Samuel după agravarea simptomelor sale. În mesajul publicat pe Reddit, el descria, susținând afirmațiile cu fotografii, „chinuri de neimaginat pentru persoanele sănătoase”, o energie „extrem de limitată”, imobilizarea permanentă la pat, în întuneric și liniște, dificultățile de a-și face toaleta și de a comunica cu alte persoane.
„Dar cel mai rău este simptomul principal, PEM (post exertional malaise), care face ca orice depășire a limitelor mele energetice să ducă la un ‘crash’ și la o agravare durabilă a tuturor simptomelor și a stării mele generale. Așadar, plătesc scump fiecare tentativă de a trăi puțin și ajung într-o stare și mai rea decât înainte”, scria Samuel, evocând suferințe pe care le compara cu „o senzație simultană de înec și arsură”.
„Am aflat cu emoție despre decesul lui Samuel. Este deosebit de dureros să îți iei rămas-bun de la un tânăr. Decizia de a recurge la sinuciderea asistată este profund personală și este luată după o reflecție matură”, a reacționat Ulrike Königsberger-Ludwig, secretar de stat în cadrul Ministerului Federal al Muncii, Afacerilor Sociale, Sănătății, Îngrijirii și Protecției Consumatorilor, într-o declarație transmisă publicației Le Figaro. Pe Facebook, asociația austriacă pentru EM/SFC a transmis condoleanțe apropiaților tânărului, subliniind că „Samuel nu merita acest destin” și că „această situație nu trebuie să continue”.
Dr. Raphaël Gourevitch, medic psihiatru și șef de departament la GHU Paris Psihiatrie și Neuroștiințe, în cadrul spitalului Sainte-Anne, îndeamnă însă la prudență. „Nu cunoaștem prognosticul acestor boli funcționale, care uneori se agravează, alteori se ameliorează. Acest tânăr ar fi putut avea încă mulți ani înainte, cu o anumită calitate a vieții… Mă tem că acesta este exemplul a ceea ce riscă să ni se întâmple în Franța”, avertizează medicul, ferm opus proiectului de lege aflat în dezbatere la Adunarea Națională.
