Alegerile parlamentare din Norvegia, programate pe 8 septembrie, sunt urmărite cu atenție nu doar la Oslo, ci și la Kiev. Norvegia a devenit unul dintre cei mai importanți susținători ai Ucrainei în războiul cu Rusia, însă fragilitatea guvernului laburist, ascensiunea partidelor populiste și apariția unei formațiuni marginale cu agendă pro-Kremlin ridică semne de întrebare. Chiar dacă sprijinul pentru Kiev rămâne consensual în politica norvegiană, scandalurile interne și jocurile de coaliție ar putea complica menținerea acestei linii – iar pentru Ucraina, orice ezitare în tabăra aliaților ar fi o veste proastă, scrie European Pravda
Pe 8 septembrie, Norvegia va organiza alegeri parlamentare care ar putea aduce surprize nu doar pentru politica internă, ci și pentru rolul acestei țări în contextul internațional. Importanța scrutinului este sporită de faptul că Oslo a devenit unul dintre aliații-cheie ai Ucrainei în confruntarea cu Rusia, iar Moscova înțelege foarte bine această realitate.
Nu întâmplător, înaintea alegerilor a apărut o nouă formațiune politică ce se ascunde sub masca „pacifismului”, dar promovează teze favorabile Kremlinului – inclusiv încetarea ajutorului pentru Kiev.
Guvern minoritar și revenirea lui Stoltenberg
Din februarie, laburiștii guvernează singuri după ce Partidul de Centru s-a retras din coaliție. Legea norvegiană nu permite alegeri anticipate, așa că premierul Jonas Gahr Støre a fost nevoit să conducă cu un cabinet minoritar, bazându-se pe sprijin ocazional în Parlament.
La început, popularitatea guvernului era la pământ: Partidul Laburist coborâse la un dezastruos 16,8%, cel mai slab scor din istoria sa. Însă Støre a reușit să inverseze trendul, aducându-l în guvern pe Jens Stoltenberg imediat după ce acesta și-a încheiat mandatul la conducerea NATO.
„Stoltenback”, cum a fost numită revenirea lui în politica națională, a ridicat rapid sprijinul pentru laburiști. Cel mai recent sondaj realizat de postul public NRK, cu 12 zile înainte de vot, îi credita cu 27,6%.
Conservatorii în declin, populiștii în ascensiune
Principalul rival tradițional, Partidul Conservator (Høyre), se confruntă cu o prăbușire istorică, fiind cotat la doar 14–15%. Mulți dintre foștii săi votanți s-au orientat către Partidul Progresului, o formațiune aflată acum pe locul doi cu aproximativ 21%.
Programul acesteia seamănă cu „trumpismul” clasic: opoziție față de imigrația din state necreștine, înăsprirea condițiilor pentru cetățenie, taxe mai mici și scepticism față de politicile climatice. Totuși, în privința Ucrainei, Progresiștii se delimitează de extrema dreaptă europeană: susțin ajutorul militar pentru Kiev și cer extinderea industriei de apărare a Norvegiei.
Astfel, o coaliție Conservatori–Progresiști pare scenariul cel mai probabil. Nici această alianță, nici laburiștii nu au însă șanse de a obține majoritatea absolută, ceea ce face ca „acționarul de aur” să devină miza centrală a alegerilor.
Partidul marginal „pro-Putin”
În peisajul norvegian, unde sprijinul pentru Ucraina este aproape unanim, există totuși o excepție: Partidul pentru Pace și Dreptate (FOR). Formațiune obscură, acesta a stârnit scandal în primăvară printr-o campanie publicitară la Oslo în care cerea stoparea ajutorului pentru Kiev.
Programul său copiază practic manualul propagandei ruse: acuză SUA și NATO că ar fi provocat războiul, cere ieșirea Norvegiei din Alianță, reducerea bugetului apărării și retragerea din Spațiul Economic European. Finanțatorul campaniei este un om de afaceri stabilit în Rusia, Atle Berge, cunoscut pentru simpatiile pro-Kremlin și pentru faptul că a sprijinit un orfelinat unde erau aduși copii ucraineni răpiți de Moscova.
Totuși, formațiunea nu are șanse reale: sondajele o creditează cu doar 0,2%. Mai mult, unul dintre liderii săi, profesorul Glenn Diesen, cunoscut pentru aprecierile la adresa lui Putin, s-a retras din cursă invocând „atacuri personale”.
O criză de imagine în plină campanie
Deși extremiștii pro-ruși rămân marginali, adevărata amenințare pentru laburiști a venit din altă parte. Un scandal a izbucnit după ce s-a descoperit că Fondul Suveran al Norvegiei, evaluat la 2.000 de miliarde de dolari, a investit într-o companie ce furnizează piese pentru avioanele militare israeliene.
Pentru Norvegia, care recunoaște statul palestinian și are o tradiție de mediere în conflictul din Orientul Mijlociu, subiectul Israel–Palestina este deosebit de sensibil. Dezvăluirea a provocat un val de critici atât în societate, cât și în clasa politică.
Mai multe partide au acuzat guvernul, iar responsabilitatea a căzut în special asupra lui Jens Stoltenberg, deoarece Ministerul de Finanțe condus de el numește Consiliul de Etică al fondului. Socialiștii au mers mai departe, afirmând că nu vor susține un nou guvern laburist decât dacă acesta se dezice de toate companiile implicate în „războiul ilegal al Israelului în Gaza”.
Laburiștii au respins cererea, dar într-un parlament fără majorități solide va fi dificil să ignore astfel de presiuni. În orice caz, scandalul riscă să le erodeze ratingul exact în ultimele zile de campanie – și ar putea să îi coste victoria.
