S-a născut la 22 aprilie 1981, în București, și-a copilărit în Balta Albă, vacanțele mari petrecându-le în localitatea Ceahlău, din Moldova. Extrem de sociabilă, juca „frunza”, „v-ați-ascunselea”, „lapte gros” cât era ziulica de lungă în fața blocului bunicii sale din București, iar, la Ceahlău, bătea munții și sărea pâraiele, culegând ciuperci, zmeură și construind cu verii ei căsuțe în copaci.
Când era la grădiniță, ura uniformele bleu-ciel cu fundiță roșie și mai apoi pe cele de șoimii patriei. Atât de tare încât, odată, a plecat de acasă cu o rochiță cu fluturi ascunsă în ghiozdănel și s-a schimbat la grădiniță. Evident, a fost pedepsită. Bunica o alinta „argint viu”, era ca un zbârnel, nu stătea o clipă locului ajungând seara acasă, aproape invariabil, cu genunchii juliți. Tot când era mică, întrebată ce vrea să fie când va fi mare, răspundea fără să clipească: balerină sau băiat.
Numai că, balerină n-a ajuns, iar băiat n-avea cum! Destinul avea pentru ea surprize mult mai generoase și mai interesante. La numai 14 ani urmează un curs de modeling. La unul dintre castinguri este remarcată de cei de la revista Salut, pentru care participa la preselecție, imediat apoi începând o colaborare cu postul de televiziune ProTv. În aceeași perioadă înființează formația U-nite, unde este solistă alături de doi rapperi. Doi ani durează această experiență, compunând o serie de single-uri și remixând la un moment dat piese ale formației Compact.
Tot cam atunci soarta dă un alt curs drumului ei în viață, făcând-o să renunțe în ultimul moment la un examen de admitere la ASE, în favoarea unuia dat la Facultatea de Arte a Universității Hyparion, unde termină actoria la clasa Virgil Ogășanu. Și tot atunci, aceeași soartă îi prezintă și-o perspectivă „roză”, făcând-o să fie cu atât mai mult cunoscută în lumea muzicii grație videoclipului „Roz” (fruct al colaborării cu Xtra Record), care câștigă ceva mai târziu premiul Otto, în România.
Însă destinul o binecuvântează cu adevărat atunci când, prin 2000, Toni Grecu, căutând un personaj pentru serialul „Eu, tu, tăticu și tataia”, o cooptează în Grupul Divertis, iar mai apoi în Serviciul Român de Comedie. Pe lângă constanta prezență pe micile ecrane de peste un deceniu, Jojo joacă în câteva piese de teatru și în filme, mai cunoscute fiind cele în regia lui Sergiu Nicolaescu: „Poker” și „Ultimul corupt din România”.
Roluri la fel de bune face însă și în peliculele „Un caz de dispariție”, „Nașa”, „S-a furat mireasa” și „Dead in Tombstone”. Pentru harul comic dovedit în nenumăratele emisiuni de gen televize, dar mai ales în filmul „Poker” regizat de Sergiu Nicolaescu, Societatea Umoristică Păcală i-a acordat premiul „Vasilica Tastaman”.
Astăzi, Jojo împlinește 35 de ani. Să-i urăm multă sănătate, bucurii, zile senine ca chipul său luminos, și multe împliniri profesionale. La mulți ani, Jojo!
