Cu patru zile înainte de alegerile de la mijlocul mandatului din 3 noiembrie, sondajele le dau democraților americani un avans clar în lupta pentru Congres. Un text publicat de revista britanică UnHerd pune însă întrebarea care contează cu adevărat: chiar dacă vor câștiga, pot democrații să desfacă ceea ce Donald Trump a construit? Răspunsul autoarei, ca și al unei bune părți dintre faptele ultimului deceniu, este „probabil, nu”.
Articolul, semnat de Alicia Nieves, avocată specializată în imigrație și securitate națională și editorialistă UnHerd, poartă titlul „Can Dems undo the Trump Revolution?” („Pot democrații să anuleze revoluția Trump?”). Teza ei este simplă: în ultimii zece ani, establishment-ul liberal american a încercat, prin toate mijloacele, să „desfacă” populismul – două proceduri de impeachment în primul mandat, apoi, în anii Biden, un val de procese penale, acțiuni civile și presiuni de tot felul asupra lui Trump și a apropiaților săi. „Nimic din toate acestea nu a funcționat”, scrie Nieves, iar Trump s-a întors în Biroul Oval în ianuarie 2025 „cu un mandat mai puternic”.
Victorii care nu au oprit mișcarea
Pentru acuratețe, trebuie spus limpede: democrații l-au învins pe Trump la urne. În 2018 au recâștigat Camera Reprezentanților, iar în 2020 Joe Biden a câștigat Casa Albă. Numai că aceste victorii nu au învins trumpismul. Partidul Republican nu s-a întors la epoca dinaintea lui Trump, ci a rămas al lui: Trump a fost din nou candidatul partidului în 2024, a câștigat și a revenit la putere. Mai mult, moștenirea lui politică a supraviețuit chiar sub un președinte democrat.
Cel mai clar exemplu este comerțul cu China. Tarifele impuse de Trump în primul mandat, în baza Secțiunii 301, nu au fost eliminate de Biden. Dimpotrivă: în mai 2024, potrivit fișei oficiale a Departamentului Comerțului și Reprezentantului SUA pentru Comerț (USTR), administrația Biden a majorat tarifele pentru vehiculele electrice chinezești de la 25% la 100%, iar pe cele pentru semiconductori de la 25% la 50%, până în 2025. Reuters și Associated Press au descris măsura drept o creștere „abruptă” a taxelor vamale pe importurile chinezești. Protecționismul, considerat cândva o erezie trumpistă, devenise politică bipartizană.
Al doilea exemplu este granița. După ani în care democrații au criticat dur politicile de imigrație ale lui Trump, Biden a semnat, pe 3 iunie 2024, proclamația „Securing the Border”, care suspenda accesul la azil pentru cei care trec ilegal granița cu Mexicul atunci când numărul intrărilor depășește un anumit prag. Potrivit analizei Serviciului de Cercetare al Congresului (CRS), măsura a intrat în vigoare pe 5 iunie 2024 și se declanșa la o medie de 2.500 de interceptări pe zi. Agenția AP a notat că Casa Albă încerca astfel „să neutralizeze imigrația ca vulnerabilitate politică” înaintea alegerilor. Cu alte cuvinte, democrații au ajuns să adopte, în parte, logica adversarului.
Ce spun sondajele înainte de 3 noiembrie
Contextul electoral este, cel puțin pe hârtie, favorabil democraților. Media sondajelor pentru votul generic la Congres calculată de Silver Bulletin, publicația analistului Nate Silver, îi dădea democraților pe 29 octombrie un avans de 8,7 puncte (9,2 puncte cu ajustarea pentru votanții probabili). Un sondaj Emerson College, citat de The Hill, indică 52% pentru democrați și 42% pentru republicani. Modelul Silver Bulletin le acordă democraților în jur de 95% șanse să preia Camera și aproximativ 76% să câștige Senatul, conform datelor citate pe 29 octombrie. Chiar Nate Silver avertizează însă că avansurile democraților în statele-cheie pentru Senat – Texas, Ohio, Alaska și Maine – se află la „o eroare de sondaj de dimensiune normală” distanță de a se inversa.
Nici imaginea partidului nu este una de triumf. Gallup arată, în sondajul său din septembrie 2026, că Partidul Democrat este privit favorabil de 43% dintre americani, față de 35% pentru republicani – dar tot Gallup subliniază că „majoritatea americanilor continuă să privească partidul nefavorabil”. În martie 2025, un sondaj CNN/SSRS consemna cel mai scăzut nivel de favorabilitate al democraților înregistrat vreodată de această serie. Iar în primăvara lui 2026, potrivit Fox News, un sondaj NBC News arăta că doar 30% dintre alegătorii înregistrați aveau o părere pozitivă despre Partidul Democrat. Avansul de acum pare mai degrabă un vot împotriva partidului aflat la putere – un tipar clasic al alegerilor de la jumătatea mandatului – decât o adeziune la un proiect democrat.
De ce o victorie în Cameră nu înseamnă sfârșitul „revoluției”
Să presupunem că democrații câștigă Camera, poate și Senatul. Ce pot face concret? Mecanismele constituționale americane le limitează sever puterea. Orice lege votată de un Congres democrat poate fi blocată de veto-ul prezidențial, iar Constituția cere două treimi din voturi în ambele camere pentru a-l anula – o majoritate pe care niciun scenariu realist nu o oferă. În Senat, regula obstrucției parlamentare (filibuster) cere de regulă 60 de voturi pentru majoritatea legilor, iar chiar și cele mai optimiste prognoze vorbesc de o majoritate democrată foarte strânsă.
Apoi vine justiția. Trump a numit trei judecători la Curtea Supremă – Neil Gorsuch, Brett Kavanaugh și Amy Coney Barrett – consolidând o majoritate conservatoare de 6 la 3, cu mandate pe viață. Această majoritate nu depinde de rezultatul de marți. De altfel, Nieves amintește că unii democrați discută deja măsuri „extraordinare”, precum extinderea Curții Supreme sau admiterea statului Puerto Rico ca al 51-lea stat – idei care, în actuala configurație, nu au nicio șansă să devină lege.
Cel mai important argument al autoarei UnHerd este însă unul structural. Dacă în primul mandat Trump era înconjurat de oficiali care nu îi împărtășeau obiectivele, în al doilea a adus la Washington, scrie ea, „un grup de conservatori hotărâți să transpună principiile ideologice MAGA în politici guvernamentale”. Nieves îi numește pe vicepreședintele JD Vance și pe secretarul de stat Marco Rubio – ambii critici ai lui Trump în 2016, astăzi figuri centrale și posibili succesori. Acești oameni, argumentează ea, acumulează experiență, rețele și cunoaștere instituțională pentru a continua proiectul și după plecarea lui Trump. Concluzia ei: Trump și-a „instituționalizat” revolta populistă, iar mișcarea MAGA și-a construit un „contra-establishment”.
Strategia descurajării
Nieves pornește de la o declarație recentă a senatoarei democrate Elissa Slotkin, fost oficial al CIA și al Pentagonului. Întrebată, la Universitatea din Chicago, cum ar trebui folosită o eventuală majoritate în Congres, Slotkin a propus câteva anchete de mare vizibilitate asupra oficialilor administrației Trump, cu scopul declarat de a transmite un semnal viitorilor angajați trumpiști: „Vreau ca acest mesaj de descurajare să fie transmis.” După reacția republicanilor, Slotkin a revenit, precizând că se referea la anchete privind corupția și faptele ilegale. Pentru Nieves, episodul arată „panica” establishment-ului democrat și recunoașterea indirectă că acesta nu are mijloace politice legitime pentru a opri mișcarea.
Autoarea merge mai departe și susține că ceea ce trăiește America nu este o criză a democrației, ci „declinul ordinii liberale de guvernare de după război”. MAGA vrea să reducă birocrația federală, să mute autoritate spre state și să concentreze puterea de decizie federală în mâinile executivului. Pentru vechiul establishment, scrie Nieves, miza nu e doar încă patru sau opt ani în opoziție, ci posibilitatea ca instrumentele prin care a guvernat să nu mai existe atunci când va reveni.
O ironie finală
Textul se încheie cu o ironie: în timp ce establishment-ul democrat se luptă să-și recupereze puterea pierdută, victoriile așteptate la aceste alegeri vin, potrivit autoarei, de la forțe insurgente – populiste și de stânga radicală – care riscă să remodeleze partidul după propria imagine.
Indiferent de cifrele din noaptea de 3 noiembrie, lecția ultimului deceniu rămâne aceeași. Democrații au câștigat alegeri în 2018 și 2020, dar nu au reușit să întoarcă din drum transformarea pe care Trump a impus-o politicii americane: tarifele au rămas, linia dură la graniță a fost preluată, Curtea Supremă a rămas conservatoare, iar Partidul Republican a devenit partidul lui Trump. O majoritate în Cameră le-ar da democraților puterea de a ancheta și de a bloca. Nu le-ar da însă puterea de a desface „revoluția Trump”.
