Elon Musk a ironizat din nou cel mai scump proiect feroviar din istoria Americii. Miliardarul a distribuit pe X o postare despre trenul de mare viteză al Californiei, cu un comentariu scurt: „Numărând bondarii unul câte unul”.
Postarea citată de Musk susține că trenul nu a fost construit pentru că statul a cerut „130.000 de pagini de rapoarte de mediu”, cu „cerințe absurde”. Printre ele: numărarea bondarilor unul câte unul, refacerea colibelor din crengi ale șobolanilor de pădure și angajarea unor câini specializați care să adulmece excrementele de șopârlă, conform documentelor oficiale.
Afirmațiile pleacă de la un articol publicat pe 21 octombrie în City Journal, revista institutului conservator Manhattan Institute, semnat de Christopher F. Rufo și Kenneth Schrupp, sub titlul „Gaura neagră a trenului de mare viteză din California”.
Am verificat fiecare afirmație în documentele oficiale ale Autorității pentru Trenul de Mare Viteză din California și în rapoartele Analistului Legislativ al statului. Concluzia: exemplele sunt reale, dar adevărata problemă a trenului nu sunt bondarii, ci banii.
Bondarii: numărați, dar nu unul câte unul
Cerința există. Documentul de mediu pentru tronsonul Merced–Fresno, din august 2020, prevede inventarierea bondarului Crotch. Specia a devenit candidată la protecție după legea statului California în iunie 2019, iar Autoritatea a fost nevoită să republice o parte din studiul de mediu.
Textul oficial spune că inventarierile „se vor face în patru perioade de eșantionare egal distanțate în sezonul de zbor, din martie până în septembrie, folosind metode neletale de capturare cu fileul, timp de o oră-om la fiecare trei acri din habitatul de cea mai bună calitate sau până la observarea a 150 de bondari, oricare intervine prima”. Documentul adaugă: „Dacă eșantionarea inițială arată că habitatul e de calitate slabă sau inexistent, nu mai e nevoie de alte eșantionări.”
Așadar nimeni nu numără toți bondarii din Valea Centrală. E o inventariere cu limită de timp și de număr.
Șobolanii de pădure: nimeni nu le reconstruiește casele, doar le mută bâț cu bâț
Documentul de mediu pentru tronsonul San Jose–Merced, din 2022, se ocupă de șobolanul de pădure cu picioare cenușii, care își face cuiburi din crengi. Biologul proiectului trebuie să stabilească „o zonă-tampon de 50 de picioare fără lucrări în jurul fiecărui cuib”. Cuiburile nu pot fi atinse între martie și mai, când e cel mai probabil să existe pui.
În restul anului, potrivit textului oficial, contractorul „poate demonta cuiburile manual sau cu utilaje mici și poate muta materialul de cuib într-un habitat potrivit în afara amprentei proiectului, pentru ca șobolanii să-și poată construi cuiburi noi”.
Prin urmare, constructorii mută crengile, iar șobolanii își refac singuri cuiburile. Chiar articolul din City Journal descrie mai exact situația decât postarea virală.
Câinii care adulmecă șopârle: există, dar sunt opționali
Și a treia cerință apare în documente. Măsurile standard de mediu ale proiectului o privesc pe șopârla-leopard cu bot bont, specie protejată atât federal, cât și de statul California. Biologul trebuie să confirme că zona de lucru e liberă „prin observații țintite timp de 12 zile, pe parcursul a 30 până la 60 de zile”, înainte de instalarea gardului care ține animalele departe de șantier.
Textul precizează că aceste observații „pot fi completate cu inventarieri cu câini de detecție olfactivă pentru excrementele șopârlei”. Este, deci, o posibilitate, nu o obligație. Aceleași măsuri permit folosirea câinilor și pentru salamandra-tigru și pentru șobolanul-cangur din Fresno, tot opțional.
130.000 de pagini: o cifră pe care n-o confirmă nimeni
Cifra care a făcut înconjurul rețelelor nu apare în niciun document oficial. Autorii articolului spun că au folosit mai multe programe de inteligență artificială ca să numere paginile de pe site-ul Autorității. Chiar în articolul lor, un purtător de cuvânt al instituției declară că Autoritatea „nu ține o evidență cumulată a numărului de pagini al tuturor documentelor de mediu”.
Orice total ar aduna, de altfel, aproape 20 de ani de documente: mai multe tronsoane, variante de traseu, versiuni preliminare și finale, anexe și răspunsuri la mii de comentarii publice.
Adevărata gaură: miliardele care lipsesc
Rapoartele oficiale nu dau vina pe bondari, ci pe bani. În martie 2025, Analistul Legislativ al Californiei arăta un deficit de circa 7 miliarde de dolari doar pentru tronsonul Merced–Bakersfield, fără un plan concret de acoperire. Raportul semnala și riscuri legate de fondurile federale, de inflație și de veniturile incerte din piața de carbon a statului.
Riscul s-a materializat: proiectul a pierdut circa 4 miliarde de dolari de la guvernul federal. În martie 2026, același analist arăta că finanțarea abia acoperă costurile, iar dacă se adaugă costurile împrumuturilor rămâne o gaură de circa 2 miliarde. În aprilie 2026, analizând noul plan de afaceri al proiectului, analistul vorbea de deficite de „zeci de miliarde” pentru tot ce trece dincolo de Valea Centrală.
Studiile de mediu au produs întârzieri punctuale, cum a fost republicarea documentului după includerea bondarului Crotch pe lista de protecție. Însă în rapoartele oficiale analizate nu apar ca principala cauză a eșecului.
Counting bumblebees one-by-one ????
— Elon Musk (@elonmusk) October 21, 2026
