"Ne desfășurăm activitatea în condiții de resurse umane destul de precare. De multe ori suntem nevoiți să amânăm intervenții chirurgicale din cauză că nu putem îngriji suficienți bolnavi la nivelul dotărilor pe care le avem. Este un domeniu dificil, prin urmare avem impedimente în a angaja personal. E o birocrație legată de aprobarea posturilor și scoaterea la concurs, lucruri care ar trebui să fie mai simplificate. Se pleacă des în străinătate, se pleacă cu demisii, se cer concedii fără plată, iar noi trebuie să așteptăm cu lunile până când aceste posturi pot fi scoase la concurs", explică prof. Horaţiu Suciu.
Joi la prânz, la numai câteva ore după ce a ieşit din intervenţia de transplant de cord, prof. Suciu a mai găsit timp şi putere să atragă atenţia că este necesară o flexibizare a schemelor rigide de personal mediu din secţiile de terapie intensivă.
„Avem o secţie de terapie intensivă pentru copii operaţi pe cord deschis, cu 11 paturi şi 21 de asistente. Poate vi se pare că sunt multe asistente. Este o aparenţă. Pentru că un nou-născut, care are 10-15 injectomate, ce funcţionează la microgram, trebuie monitorizat permanent de o asistentă. De exemplu, chiar în aceste zile avem cinci copii în clinica de neonatologie ce urmează să fie operaţi pe cord deschis. Eu nu spun că la toate cele 11 paturi avem nevoie de o asistentă, dar la câteva da. Să nu uităm că vorbim despre o clinică unică în România, chirurgie cardiacă la nou-născut, şi se impune o adaptare a normelor la specificul acestei clinici, subliniază prof. Suciu.
Pe lângă problema de personal, dispar multe medicamente esenţiale pentru pacienţi de pe piața din România.
„Lipsesc medicamentele necesare susţinerii funcţiei cardiace, funcţiei de coagulare etc., elemente care au legătură cu chirurgia cardiacă. Sunt medicamente scumpe, dar pentru că cererea este relativ mică – în România se efectuează aproximativ 4.500 operaţii pe cord deschis – companiile producătoare au plecat de la noi. Dar sunt medicamente care maximizează şansele pacientului. Sunt medicamente care se găsesc în toată Europa şi care la noi, unul după altul, dispar. Ele sunt utilizate în toate ţările europene şi ar trebui să fie accesibile şi la noi. Suntem oarecum o pată neagră din acest punct de vedere în Europa. Am impresia că unele medicamente parcă se opresc la graniţa noastră”.
După ce asculţi cu atenţie cu ce greutăţi se confruntă prof. dr. Suciu, îţi dai seama că, da, într-adevăr, la Târgu Mureş, medicii sunt într-o aventură a transplantului.
