Nouă ani de la moartea Regelui Muzicii Pop. Câţi i-au ştiut suferinţele lui Michael Jackson?

25 Iun 2018 | scris de Marina Constantinoiu
Nouă ani de la moartea Regelui Muzicii Pop. Câţi i-au ştiut suferinţele lui Michael Jackson?

La 25 iunie se împlinesc nouă ani de la moartea lui Michael Jackson. Această dată va rămâne în istorie ca fiind ziua în care muzica pop și-a pierdut "regele", căci Michael era supranumit "Regele Muzicii Pop" (King of Pop). Cu ocazia acestui eveniment, reprezentanții fondului care îi administrează averea au pregătit un spectacol dedicat acestuia.

Fanii artistului vor putea vedea în premieră momente dintr-o producție despre viața și cariera lui Michael Jackson, spectacol ce va avea loc pentru prima dată în 2020 pe Broadway.

Spectacolul este scris de dramaturgul american Lynn Nottage, câștigător a două premii Pulitzer. Cu toate că nu există prea multe informații despre acest eveniment, s-a aflat faptul că cei care vor veni la comemorarea regelui muzicii pop vor putea asculta hituri precum: „Thriller”, „Smooth Criminal”, „Beat It” și „Do not Stop”. Se mai aude și faptul că spectatorii vor putea admira punerea în scenă a câtorva mișcări legemdare ale artistului, precum Moonwalk.

Se ştie, pentru că s-a scris enorm pe tema asta, că moartea lui Michael Jackson a fost cauzată de o supradoză de propofol și alte complicații. Ce nu se prea ştie este adevărul despre suferinţele lui Michael, despre bolile autoimune care l-au măcinat şi care (şi ele) i-au marcat personalitatea şi comportamentul în public. S-a şi râs pe seama lui Michael Jackson. Poate chiar foarte mult. Dar câţi i-au cunoscut lui suferinţele?

În cazul lui, maladiile de care a suferit cu adevărat, precum şi copilăria chinuită, exploatarea care i-a marcat primii ani din viaţă, cei ai formării sale ca om, sunt cruciale. Dacă ceea ce susţin anumiţi medici şi apropiaţi de-ai starului, şi anume că Michael suferea de vitiligo şi de lupus, maladii în care propriul organism începe să lupte contra sa, este adevărat, atunci, poate că mulţi l-au judecat extrem de uşor, neînţelegându-i problemele!

Profesorul Howard S. Shapiro, de la U.S.C School of Medicine din Los Angeles, care a cercetat relaţia dintre temperamentul uman şi apariţia lupusului, afirmă despre pacienţii cu această boală că "par să aibă o personalitate specifică, chiar dinainte de îmbolnăvire, care poate fi descrisă ca îndreptată cu predilecţie către realizare, hiperactivă, perfecţionistă, independentă şi încrezătoare în sine. Ei tind să fie responsabili, energici şi, poate cel mai frecvent, mereu în top şi obişnuiţi să-şi controleze propriile vieţi.

Respectul de sine este dependent de faptul de a avea controlul asupra tutu­ror lucrurilor". Când ceva se zdruncină în toată această construcţie, sistemul imunitar răspunde. Vă sună cumva cunoscut? Ce a însemnat, de fapt, viaţa lui Michael, decât hiperactivitate şi perfecţiune? Împins de mic la performanţă, Michael a ajuns să-l fascineze pe însuşi Fred Astaire, celebrul dansator, coregraf, actor şi cântăreţ. Dacă mai există cineva care să se îndoiască de valoarea ca artist a lui Michael Jackson, să-i citească spusele lui Fred Astaire: "Oh, Doamne! Băiatul ăsta se mişcă excepţional! Este cel mai mare dansator al secolului! N-am vrut să părăsesc lumea asta fără să îmi cunosc urmaşul. Îţi mulţumesc, Michael!".

Nu ştiu câtă dorinţă de perfecţiune a avut copilul Michael, nu ştiu câtă dorinţă de realizare avea la 5 ani, nu ştiu cât de "în vârf" şi-a dorit să ajungă. Dar ştim cu toţii că există cel puţin un apropiat de-ai săi, însuşi tatăl Joe, care l-a împins către toate astea. Deci Michael avea profilul potrivit, conform descrierii profesorului Shapiro, pentru a "atrage" boala.

Lupusul sistemic sau eritematos este o maladie inflamatoare cronică, ce poate afecta numeroase organe şi în special pielea, rinichii, articulaţiile, plă­mânii şi sistemul nervos. Manifestările sale sunt extrem de variate. Termenul de "sistemic" semnifică faptul că maladia afectează mai multe organe. Termenul de "lupus" ("lup", în limba latină) face referire la aspectul caracteristic, în formă de mască, al afectării feţei. "Eritematos" (roşu, în greacă) se referă la culoarea roşie a erupţiei cutanate. Când un lupus se manifestă doar la nivelul pielii, este vorba despre lupus eritematos cutanat.

Şi dacă celebra mănuşă albă cu strasuri a lui Michael, care se pare că-l va însoţi şi în groapă, a fost, iniţial, un instrument de mascare a problemelor de piele provocate ori de vitiligo, ori de lupus, ori de ambele? Unii dintre apropiaţii săi aşa susţin. Vă amintiţi aceste imagini? Dacă erau simptome ale bolii, şi nu excentricităţi de star, atunci cine răspunde pentru linşajul mediatic la adresa regelui muzicii pop?

Durerile articulare şi inflamarea anu­mitor articulaţii sunt cele mai frec­vente semne iniţiale ale bolii. Durerile, care în 90% dintre cazuri afectează de­getele şi încheieturile mâinii, pot fi mi­gra­toare şi deseori simetrice. Boala poa­te provoca distrugerea articulaţiilor. Muşchii pot deveni uneori dureroşi. For­ma cutanată caracteristică este ro­şeata în formă de aripi de fluture la ni­ve­lul feţei (pomeţi şi rădăcina nasului). Aceste pete roşii dispar la final de pu­seu. Alte erupţii cutanate apar deseori pe mâini, pe coate, pe decolteu, ajun­gând chiar să dea în ulceraţii ale gurii, bu­zelor sau nasului.

Pielea devine extrem de sensibilă la soare şi o expunere poate provoca o erup­ţie cutanată, fapt ce ar explica pro­te­jarea feţei lui Michael de razele soarelui. Când soarele afectează pielea, poate apărea lupusul discoid, o leziune cu­ta­na­tă care apare pe faţă, pe scalp, urechi, piept sau braţe. S-a vorbit mult, zilele acestea, despre faptul că Michael Jackson era parţial chel. Ei bine, o pierdere a po­doa­bei capilare pe suprafeţe compacte, alo­pe­cie, se poate produce în anumite cazuri de lupus.

Tuturor acestor mani­fes­tări li se adaugă senzaţia de obo­sea­lă, febra, scăderea (sau creşterea) în greutate, albăstrirea degetelor sau doar a vârfurilor degetelor (vă amintiţi de banda adezivă de pe degetele lui Michael?) când acestea sunt expuse la frig sau în timpul unor perioade stre­san­te, senzaţia de ochi uscaţi şi, nu în cele din urmă, anxietate, depresie şi pierdere de memorie.

Să ai de gestionat două maladii autoimune, ambele cu consecinţe grave asupra psihicului, este cam mult până şi pentru un megastar. De la durerile cumplite de articulaţii la diseminarea bolii, la afectarea rinichilor sau inimii, la disperarea că boala îţi va ruina cariera şi viaţa nu este decât un singur pas, şi uneori el trece printr-un lung şir de medicamente. Calmante. Unele dintre ele dau dependenţă. La altele devii imun. Cu cât durerea este mai intensă, cu atât dorinţa de a-i pune capăt e mai mare şi calmantele sunt mai puternice. Când te numeşti Michael Jackson şi duci în spinare o uriaşă industrie a divertismentului, când ai fost programat să încânţi lumea, când de trupul tău niciodată un pachet de muşchi s-au lipit sute de pro­fitori, limita dintre normalitatea în gestionarea unei boli şi supradoza este infimă.

Michael Jackson a debutat pe scenă ca profesionist la vârsta de 11 ani, fiind membru al formației The Jackson 5 și și-a început cariera solo în 1971, când încă era în grup. A murit la 51 de ani (neîmpliniţi).

CREDIT FOTO: New York Post

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Muzica

Ultima oră