Așa cum de obicei se întâmplă, Sfânta Sofia a fost ridicată pe un loc considerat sfânt. Constantin cel Mare a hotărât să o înalțe pe una dintre acropolele Bizanțului, acolo unde până atunci se aflase un templu al zeiței Artemis. Asta se întâmpla la anul 325. În 404 cea dintâi „Aghia Sofia” a dispărut într-un incendiu, iar cea de a doua, clădită de Teodosie al II-lea, a ars și ea, în vremea răscoalei din 532. Renăscând a treia oară din propria-i cenușă, la anul 537, sub împăratul Iustinian I, catedrala își confirmă, astfel, destinul de… pasăre Phoenix a credinței.
Destinul ei, cum se știe, nu a fost unul blând și liniar nici după acastă a treia zidire. În veacul al treisprezecelea, cruciații au transformat basilica ortodoxă într-una catolică, pentru a redeveni catedrală patriarhală ortodoxă sub Mihail al VIII-lea Paleologul. Cucerirea orașului lui Constantin cel Mare de către otomani avea să ducă la transformarea basilicii în moschee – vreme de sute de ani – și apoi, mai încoace, în muzeu, fiind considerat, până-n ziua de astăzi, cel mai vizitat monument al Istanbulului.
Nu voi descrie acum senzația copleșitoare pe care o ai când intri în clădirea care rămâne, după atâtea veacuri, una dintre cele mai impunătoare construcții imaginate în lumea creștină. Mă voi referi doar la unul dintre superbele mozaicuri scoase la iveală în lungul proces de restaurare, mozaic care îl prezintă și pe sfântul celebrat astăzi, pe Constantin cel Mare. El se află la stânga Maicii Domnului (dreapta, cum privești lucrarea), întinzându-i acesteia macheta orașului Constantinopol. În cealaltă parte a Fecioarei este Iustinian I, cel de al treilea, în cronologie, ctitor al bisericii, oferind la rândul său macheta Sfintei Sofia. Maica Sfântă își ține pruncul în brațe și astfel fiecare prezintă lumii cel mai de preț dar al său…
Oraș pe țărm de apă, Istanbulul mi s-a oferit, în acele zile, și cu piața lui de pește, cu cherhanale și bucate ademenitoare. Le caut, acum, într-o sugestie mediteraneană, în meniul de la Cherhanaua Ancora... Pe terasa restaurantului, împărătășind alături de prieteni un Platou mediteranean, privind prin străvezirea perdelei verzi bărcile lunecând pe luciul Herăstrăului, îmi pot imagina plutirea lotcilor, la Bosfor, în vremea când viețuiau, încă, și Constantin cel Mare, și maica sa, Elena.
La mulți ani, Constantini și Elene!
Citiți aici mai multe informații despre Cherhancora
