Un film de ficțiune care nu își dorește să analizeze sistemul românesc de sănătate, dar care spune o poveste interesantă. Pelicula va avea premiera în acest week-end în cinematografe și îi are în distribuție pe Alexandru Potocean, Medeea Marinescu și Gabriel Spahiu.
Acțiunea filmului „03.ByPass” se desfășoară pe parcursul unei ture de noapte a unui echipaj de salvare: o doctoriţă, asistentul-amant şi șoferul- ambulanțier. Cei trei aduc la spital un bătrân singur, muribund, dar care are ascunși sub saltea zeci de teancuri de bani.
Pentru acest film Nap Toader a filmat aproape numai noaptea și a făcut voluntariat câteva săptămâni pentru a „lua pulsul” echipajelor de urgență. În prag de premieră, i-am adresat câteva întrebări.
Cum ați ajuns la acest subiect? Ce v-a atras? Este o schimbare majoră față de savuroasa “Nunta în Basarabia”...
E o schimbare... Dar, deși diferit ca gen, 03.BYPASS are și momente savuroase, brodate pe rama unui film mai realist, cu suspans și tensiune psihologică. Și, tot la fel, te ține până la final cu sufletul la gură să vezi ce fac eroii.
Există vreun element real sau semireal (știre, mit urban) la baza filmului? “Nuntă în Basarabia” are și elemente biografice...
03 BYPASS este un film de ficțiune. Pură. Nu este inspirat de vreun fapt real, de un loc anume, de un caz real cu oameni reali. Nu este un film documentar. Nu-și propune să critice sistemul medical de urgență, sau vreo categorie profesională medicală. Poate că, vag, ar putea fi considerat un semnal de alarmă în ceea ce privește salarizarea celor care se ocupă de salvarea vieții pacienților. Personal, cred că, dacă se investește prioritar doar în tehnica medicală, nu și în salvatorii de vieți, riscul e să bată vântul, să se audă ecoul, în întreg sistemul medical de urgență, nu doar la Secția de arși de la Spitalul Floreasca. Le mulțumesc tuturor lucrătorilor medicali care au pus umărul la realizarea acestui film și le doresc să aibă un salariu pe masura eforturilor lor permanente!
Ce vă doriți de la film? Am văzut că e în festival, la Buzău. Mai urmează și altele?
La Buzău suntem sigur, deocamdată, și mulțumim organizatorilor. Strategia poate fi și următoarea: la Buzău îl poate vedea un selecționer de festival. Îl place și-l invită în festivalul lui. Acolo îl vede un alt selecționer. Și așa mai departe. Dacă selecționerii locali sau internaționali vor considera că pot să-și diversifice programul de filme pentru public și cu 03.Bypass, noi o să-l trimitem bucuroși.
Se spune că ați petrecut două săptămâni cu un echipaj de ambulanță pentru a intra în atmosferă....
Da. N-au fost zile și nopți legate. S-au adunat pe parcursul a vreo șase luni în care am făcut un antrenament intesiv, apoi am îmbrăcat uniforma de voluntar și am plecat la cazuri reale. Căram în casele pacienților valiza metalică în care era trusa medicală, dar aveam și o agenda pentru notițe la mine. Monitorul-defibrilator era o piesă mai scumpă, l-am cărat mai spre final, când ambulanțierii mei dragi au căpătat încredere în mine.
Îmi aduc aminte de un film cu Nicolas Cage (Bringing Out the Dead), în care el era șofer pe ambulanță și acțiunea filmului se petrecea noaptea. Cum a fost, ca experiență, să filmați numai noaptea?
În faza de pregătire regizorii văd/revăd filme cu atmosfere similare. Există un fragment în 03.BYPASS ca un omagiu adus lui Scorsese, cel mereu atent să vizualizeze cumva și sentimentele eroilor lui, nu numai acțiunea. Clar că noaptea nu-i ca ziua... Oamenii obișnuiți dorm, dar alții nu. E lumea suferinzilor și a vindecătorilor lor, a celor care muncesc pentru cei care se vor trezi a doua zi cu speranțe de mai bine, a celor care fac filme despre ei... Eram obosiți cu toții spre final, dar asta face parte din fișa postului. Umblam cu salvarea noastră pe străzi, prin cartiere, filmam și din când în când auzeam sirenele ambulanțelor. Erau reale, rezolvau cazuri reale, salvau vieți reale. Asta îmi dădea mereu un imbold să-mi dau cu apă rece peste față și să trec la treabă. Într-o noapte, pe lângă pasajul Basarab, o tânără drogată a apărut de nu știu unde și a urcat în salvarea noastră. A zis s-o ducem nu știu unde. Echipa era într-o pauză. Am urcat în mașină, am convins-o încet-încet să coboare și apoi a preluat-o departamentul de producție. Atunci mi-am amintit de filmul lui Scorsese...
Filmările au avut loc în 2013, iar premiera trebuia să aibă loc în 2014. Ce s-a întâmplat?
În octombrie 2013 au fost filmările. În 2014 am făcut ăas cu pas montaj, sunet, muzică, post-procesare imagine-sunet. În februarie 2015 am fost gata, prezenți la tîrgul de filme de la Berlin. Apoi a venit tragedia Colectiv, sala noastră pentru premieră s-a închis. Apoi ne-am gândit să protejăm ieșirea pe piață a altui film românesc - Dincolo de calea ferată... Așa a fost să fie. Dar iata-ne acum gata să ieșim la public pe 6 mai în toate mall-urile din țară.
“Oricine știe să facă un film cu bani”, declarați prin 2010. Putem vorbi despre bugetul acestui film?
Acum am o nuanță: dacă e vorba de un film bun, nu chiar oricine...Habar n-am ce bugete exacte au avut filmele mele. Știam, la vremea respectivă, doar sumele alocate de Centrul Național al Cinematografiei, care sunt publice, poți să le afli de pe net, din presa de specialitate. Știu sigur doar că am fost pe ultimul loc la concursul de finanțare, și, implicit, am primit puțini bani. Dar eu cred că ne-am descurcat și că am făcut un film bun pe criteriul raportului calitate/preț...
Nu pot să nu remarc (coincidenta) că Alexandru Potocean are a doua premieră într-o lună, după “Dincolo de calea ferată”. Vine...din urmă?
Are roluri frumoase și în urmă, dar poate că 2016 e anul lui bornă. M-am bucurat că “Dincolo de calea ferată” și “03.BYPASS” nu s-au lansat în aceeși zi, ca să nu ne disputăm prezența lui la premieră. Poto e timișorean talentat, muncitor, cu bun simț. Știm cum sunt timișorenii. Odată le sare muștarul, -Azi în Timișoara, mâine în toată țara! -, vin la București și o lume întreagă află de isprava lor. Eu îi mulțumesc, îi țin pumnii, să fie sănătos cu toți ai lui dragi și să dea cinematografului românesc, european și universal roluri memorabile.
