La 31 de ani, Gheorghe vinde revista oamenilor fără adăpost, „Hinz&Kunzt“, în fața unui centru comercial din localitatea germană Schwarzenbek, aflată în apropriere de Hamburg.
Ar vrea să se întoarcă în România, însă nu vede nicio perspectivă pentru familia sa acasă. Este mulțumit de viața sa. Are o relație fericită cu soția și cu cei doi copii. Au avut un start dificil, mai ales până și-au găsit o locuință.
Este foarte mică, însă doar pentru atât le ajung banii momentan. “Mi-e dor de țara mea”, exclamă românul, dar adaugă imediat că o întoarcere în țară este inacceptabilă. Șansele să își găsească un loc de muncă sunt mici în România.
În timpul liber, în Germania, Gheorghe aduna sticle goale și spera că într-o zi, cât mai repede posibil, va găsi un loc de muncă într-un centru de depozitare sau de spălare de haine. Au trecut șapte ani de atunci. Gheorghe venise inițial singur în Hamburg și vindea revista oamenilor fără adăpost. Puțini români acceptau să facă asta. „Eu eram al doilea“, spune el cu oarecare mândrie.
A sperat că poate locui un timp la cunoscuți, însă a ajuns să închirieze camere și apoi doar paturi în hosteluri scumpe. Banii s-au dus, iar în scurt timp l-a urmat soția sa. Fiica, pe atunci de doi ani, rămăsese acasă în grija bunicilor.
Nu au cedat. Au avut încredere unul în celălalt și au luptat pentru o viață mai bună. Acum patru ani și-au găsit prima locuință.
S-au întors în România s-o ia pe Rebeca și de atunci nu au mai părăsit Germania. Fata a fost înscrisă la școală și a început să învețe germană, fiind deja la un nivel mult mai avansat decât părinții ei.
Dar și fetei îi e dor de țara natală. “Toți prietenii mei sunt acolo. Stăm într-o locuință urâtă aici. Cade tencuiala de pe pereți, ferestrele sunt blocate și încălzirea nu funcționează”, mărturisește ea.
Ca să nu înghețe iarna, familia folosește un încălzitor electric, cumpărat de Gheorghe din banii lui. Chiar și în aceste condiții, bărbatul plătește o chirie de 500 de euro pentru o singură cameră și împarte baia și bucătăria cu alți români.
În octombrie anul trecut, Hinz/Kunzt a scris despre condiţiile improprii şi profitul făcut de pe urma chiriaşilor din clădirea din Heimfeld.
Simplele relatări în presa germană nu au rezolvat problema, proprietarului nu îi pasă. Gheorghe se teme că nu va găsi nimic mai bun și va ajunge pe stradă. „Fata este tristă, dar cum să găsesc o locuință mai bună. Să negociez o chirie mai mică? Mă dă afară din locuință. Plătesc la timp, cash, fără hârtii. Important e să nu fie probleme, ca nu cumva să ajungem pe stradă. Acesta e cel mai mare pericol“, a încheiat el.
