Dacă e sâmbătă e Colombo, şi dacă e Colombo e o lecţie despre lume şi viaţă. Filmul nu urmăreşte aşa cum sunt tentaţi să creadă mulţi, să scoată în evidenţă modul în care este descoperită crima. Cu puţin efort şi eu, ca unul care a răsfoit ceva cărţi poliţiste, deci un om din popor, sunt în stare să descopăr „eventualele” greşeli făcute de criminal, greşeli în care la prima vedere, nu-i aşa, ar sta tot filmul. Însă, micile amănunte nu sunt de fapt, decât pretextul pentru ca domnul locotenent Colombo să poată da în voie un şut în dos societăţii americane. În derularea filmului, locotenentul nostru nu rămâne nicio dată cu vreo nelămurire, cu vreun semn de întrebare în ceea ce priveşte cazul pe care-l rezolvă. Descoperă însă, de fiecare dată, întâmplător până la lacrimi, câte o chestie – fără nici o legătură cu mobilul crimei – ce îl impresionează rău de tot, mai mult chiar decât impresionează, chipurile, criminalul. Bunăoară, în ultimul episod, nimic nu l-a făcut pe locotenentul Colmbo să rămână perplex. O singură excepţie: friptura newyorkeză. Nu-i venea să creadă domnului Colombo că poate exista pe lume o friptură aşa de mare, aşa de groasă, aşa de pufoasă. Într-o Americă plină de minuni, de posibilităţi, poliţistul american zis Colombo a capotat în faţa fripturii mari, grase, în faţa fripturii newyorkeze. Păi, dom’ lootenent, mata eşti mic copil american, nici nu visezi, străine, ce fripturi mari şi gustoase, crocante şi pufoase, îngurgitează politicianul român, cel care, pe aici, pe malurile însorite ale Dâmboviţei mame, are pâinea, cuţitul, furculiţa şi „friptura de Bucureşti”. Ce-i drept, domnule Nicu Colombo – nu ştiu de ce îmi vine să-ţi spun aşa – „friptura de Bucureşti”, cât e ea de mare şi frumoasă, la un moment dat devine aperitiv atunci când la orizont apar aburii fripturii de Strasbourg – căci Nicule, locotenente american scump, friptura de Strasbourg e pe aici, pe la noi, între Carpaţi, într-o ţară cu mulţi fraţi, un fel de monedă naţională. Acare o are în stomac, să-i zicem fripturistul de Strasbourg, e erou naţional! Chiar dacă statuia eroului nostru va fi un zgârcit, copiii noştri vor putea citi în istorie la pagina 67 lecţia: „Zgârcitul de Strasbourg”. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
