În inima unei femei se află întotdeauna o bombă, mai mult sau mai puţin dezamorsată. Inima Vetei n-a mai avut răbdare şi a explodat. A apăsat pe detonator gelozia care o măcina de multă vreme. Divorţul, care era pe cale, n-a făcut altceva decât ca inima Vetei să bată mai tare, în miezul unei bome ce urma să-i arunce soţul, pe Adrian al ei, în aer. Nu mai conta că ea, Veta, rămânea fără inimă, că i se risipea, a vrut răzbunarea cu orice… bombă. Pe Veta însă, inima a mai înşelat-o o dată… Sau cum ar spune un comunicat oficial: „Borş Veta a luat hotărârea să suprime viaţa soţului ei, iar prin intermediul lui Ungureanu Vasile şi Pădureţ Ionela a intrat în legătură cu Pralea Neculai, care, în schimbul sumei de 800.000 lei a acceptat să-l ucidă pe Borş Adrian”. Veta a vrut să-l omoare pe soţul său nu cu un cuţit, nu cu otrăvă, nu cu ciocanul de şniţele, ci cu o bombă. Să ştie toată lumea cât a suferit ea, cât de tare a iubit şi a urât… cât o bombă. Şi toate astea în zadar, Adrian al ei n-a murit. Acum, Veta mai are inimă, o inimă care încă mai ticăie, după ce a explodat… În România iubirile sunt de foc, în România iubirile aruncă în aer. Veta a făcut socoteala cât a suferit şi i-a dat că iubirea-i neîmplinită ar putea s-o achite cu 800.000 lei bani gheaţă - atât cât să plătească ucigaşul – bani obţinuţi prin muncă la firma sa „Dolce Vita!” Mai bine îi zicea: „Dolce Bomba”.
Caut un ucigaş, îi ofer un leu, ca să omoare toate răzbunările, toate iubirile urâte, toate vetele nenăscute încă. Aştept provincia. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
