Ne întoarcem pe strada asta de fiecare dată tineri şi melancolici, cu aceeaşi emoţie de la începuturi care se pierd uneori într-un vers o dată cu noi, e un sens giratoriu în inimile noastre, muzica folk ne colindă fără să fi plecat nicicînd, ea a fost de fiecare dată pretextul supravieţuirii noastre romantice, acordurile ei ne răzbat de la un cap la altul, sîntem domeniile ei, sîntem în proprietatea ei mai mult sau mai puţin cu acte, notarii nu mai prididesc să ne-o treacă în certificate, de naştere şi de libertate, de asta ne întîlnim în fiecare an la Vama Veche, anul ăsta joi, vineri şi sîmbătă, 7, 8 şi 9 august, în fiecare seară, să ne pierdem în vraja ei şi a mării, să ne regăsim în toate stările ei şi ale inimii, ne întoarcem pe strada asta de fiecare dată, tineri şi melancolici, anul ăsta, la fel ca şi anul trecut, mai săraci, fără Moţu Pittiş, ne e dor de el şi de ideile lui, ne e dor de spiritul lui, ne e dor de glasul lui care ne răzbate, Radio Pittiş emite şi de dincolo, Radio Pittiş emite non-stop, muzicile lui se răsfrîng în noi, ne e dor de ceea ce ar mai fi făcut, ne e dor de ceea ce ar mai fi avut de spus, de ceea ce ne-ar mai fi spus, ne e dor de ceea ce ar mai fi putut fi, ne e dor de zborul lui, Radio Pittiş se aude şi se prinde, emite în eter şi eternitate, căutaţi-l, acţionaţi butonul balans pînă muzicile lui o să inunde sufletele, ne e dor de pletele lui, Radio Pittiş emite în noi şi prin noi şi, mai ales atunci, ne întoarcem pe strada asta de fiecare dată tineri şi melancolici, strada asta a folkului veşnic, a folkului nemuritor...
