Domnule Popescu, sunt cetăţeanul 7.349.568 din România. Ştiu, sună ca o serie de pe biletul de troleibuz, dar daţi-mi voie să mă prezint aşa pentru a mă face înţeles mai bine, să nu mă taxaţi drept un refugiu RATB. Mi-au plăcut de mic mijloacele de transport în comun. Aceste mijloace sunt cele mai bune pentru a cunoaşte oamenii, pentru aţi face nişte principii în viaţă după care să te ghidezi până la sfârşitul ei aşa cum te ghidezi de pe o tăbliţă de staţie de autobuz. M-am purtat frumos în toate mijloacele de transport în comun cu care am călătorit. Chiar dacă de multe ori din cauza lipsei de aer şi a greutăţilor din jur, m-am dat jos la prima să evaluez mai bine – fie înainte în comunism, fie acum în capitalism – situaţia în care mă aflu. Nu m-am aşezat pe scaun, făcându-mă că mă uit pe geam de parcă acolo aş fi văzut Antena 1, dacă în jurul meu se afla un moşneag, o bătrânică, o femeie însărcinată, fie şi numai pentru faptul că m-a născut mama. M-am ridicat cedând locul de 1000 de ori mai mult decât toţi controlorii din ţara asta. N-am zgâriat scaunele sau geamul, n-am stat de vorbă cu şoferul în timpul mersului, n-am stricat compostoarele. Pe scurt, iubesc toate tramvaiele, troleibuzele şi am călătorit şi fără bilet, altfel aş fi intrat în Cartea Recordurilor, dar n-am spus ceva rău vreunui autobuz, n-am ijgnit nici o cursă specială. Sunt cetăţeanul, călătorul Tucă Marius, şi vreau să-mi spuneţi, fie şi în scris, de ce subordonaţii dvs., controlorii, au bătut-o pe subordonata mea, ziarista Narcisa Iorga. În caz contrar, că nu vreţi să-mi răspundeţi la această solicitare, adică nu vreţi să-i pedepsiţi pe derbedei, vă invit în cel mai apropiat mijloc de transport în comun şi, autobuzele din România. Iubesc RATB-ul şi conducătorii săi şi am iubit şi o controloare. Pe care aş fi iubit-o şi în ziua de azi dacă nu mi-ar fi cerut, când să mă sui în pat „biletul dvs. la control!” Sunt gata să ajut la repararea unei şine de tramvai, dacă dvs. îmi cereţi asta, sunt gata să spăl un troleibuz, să fac o pană de cauciuc la un atuobuz, pentru a vă convinge că n-am nimic cu instituţia pe care o conduceţi. Iubesc controlorii RATB cum iubesc biletele de autobuz, aparatele de compostat, nu pot trăi fără ei, adică să nu se înţeleagă, Doamne fereşte, altceva. Recunosc, am, după ce îmi arătaţi biletul daţi-mi voie să vă pălmuiesc. În speranţa sinceră că n-o să ajungem până acolo - în tramvai – vă mulţumesc anticipat. Al dumneavoastră, iubitor de frumos şi RATB, Marius Tucă, un autobuz ce transportă cuvinte fără să la ceară biletul, vă spune bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
