Răfuiala pesediștilor

27 Sep 2018 | scris de Marian Nazat
Răfuiala pesediștilor

Răzmerița urzită cu atâta râvnă mediatică de duduia Gabi s-a fâsâit  lamentabil. Ceilalți douăzeci și nouă de puciști  s-au dovedit  a fi, de fapt, numai... șapte. Restul se știe, România nu-i tocmai tărâmul curajului și-al consecvenței în idei, în acțiune. Ne aprindem greu și ne stingem iute, melic oriental. Strânși degrabă să-și judece șefu', pesediștii  s-au lepădat, la intrarea în sala  răfuielii, de telefoanele mobile, nu și de năravuri.

Și gâlceava s-a prelungit pănă în noapte, cu vorbe  spurcate aruncate dintr-o  parte în alta, ca la partid... Fără  să se piardă cu  firea, ministresa Muncii și-a înfipt ghearele și ocările în șuvițele platinate ale primăriței deviaționiste, ca-n filmele proaste cu muieri  de mahala.  Dar ce nu i s-a reproșat țațetei de la Capitală! Puțin a lipsit să i se azvârle în obraz potopul acela nimicitor de pe vremea demascărilor din anii '50, cum că „a călcat alături de  linia  partidului că acum câțiva ani umbla cu niște oameni  filfizoni.”  Până azi  n-am aflat cine ar fi „oamenii filfizoni” (1), că, zău,  nu mi i-aș putea închipui în stare  de așa ceva pe acoliții din Voluntari ai distinsei complotiste.

 Unul s-a abținut de la crucialul vot, deoarece „el nu vrea să coboare pe nimeni și nici să urce pe nimeni” (2) , nu, el se căznește să-și  păstreze locul călduț, de activist important.

Alții s-au  întors din drumul revoltei și, smeriți, fiecare a cuvântat aidoma înaintașilor dâmbovițeni: „Cu profundă durere trebuie să constat că în cazul de față am manifestat o vigilență tocită.” (3) Numai că, „deși manifesta o frământare în legătură cu  această lipsă, n-a reușit să-și analizeze cauzele abaterii  sale.” (4)  De ce s-ar tortura lăuntric cu asemenea zguduiri de conștiință ? Mâine e o altă  zi, când, sigur, capul conducătorului efemer va pica negreșit... Iar el, lașul, va ieși din nou în frunte,  arogându-și merite și funcții...

 La spartul târgului, destui s-au  umflat în pene și parcă i-am auzit  perorând caraghios, ca odinioară: „Nemulțumirea mea a răbufnit imediat după ședință (nu repet aici  toate vorbele exact, pentru că ele conțineau  și o înjurătură).” (5)  Haida-de, m-am plictisit de mamelucii ăștia partinici, viteji  mereu după, niciodată înainte ori în timp ce !

 Concluzia zgomotosului  CEx de la PSD ? O știm de demult, căci istoria se repetă implacabil și  tragicomic: „Cu acest prilej a ieșit puternic la iveală atitudinea împăciuitoristă și de gură căscată a unor lucrători” (6)  „ciumați” de roșul ideologic, ca să-i citez pe huliganii din autoporeclita societate civilă.

Molohul din Kiselleff și-a supraviețuit propriei prostii, încă  una dintr-un șir scandalos, însă „ulciorul nu merge de multe ori la apă.” Înțesate de trădători și de inși necăpătuiți (cumva și de ofițeri acoperiți?), formațiunile politice postdecembriste par, adesea, adevărate  grupuri  de briganzi în stare  de orice pentru păstrarea sau sporirea puterii. Fiindcă puterea înseamnă bani, și democrația costă de ne-a rupt șalele, perversa ! Iar dacă Partidul Comunist Român își croise program din sloganul „nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă”, suratele ce i-au urmat ne dau niscaiva pâine și circ cu ghiotura. D-ale capitalismului balcanic...

Marian Nazat (www.mariannazat.ro)

 

[1] „Învinuirea” cu pricina i-a fost adusă lui Constantin Doncea în 1958 în Nota de cercetare întocmită  de către Comisia de Control a Partidului Muncitoresc Român, pe  marginea participării sau nu a tovarășului  Gheorghe Gheorghiu-Dej la grevele de la Grivița din 1933 (Evenimentul zilei).

[1] Despre Mihail Roller în Nota de cercetare.

[1] Declamația lui Mihail Roller.

[1] Ibidem

[1] Ibidem

[1] Ibidem

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră