Rezultatul-șoc de la ultimele alegeri prezidențiale au pus pe gânduri atât electoratul cât și clasa politică. Analiști care mai de care mai gureși au explicat fenomenul prin prestația așa numitei generații facebook. Chiar dacă studiile arată că 40 % din populația României nu folosește calculatorul nici ca suport pentru tigaia cu cârnați, meseriașii în campanii electorale au ajuns la concluzia că-n ziua de azi, politicianul care nu e activ pe Internet, e viu ca mortul din păpușoi. După noiembrie 2014, armatele politice și-au revizuit tactica investind în site-uri noi și-n postaci plătiți să manipuleze din adăpostul anonimatului. Ai zice că gata, de acum înainte totul se va întâmpla numai în fața monitoarelor, nimeni nu va mai ieși în stradă, alegătorii nu se vor mai influiența reciproc la bărfele ancestrale de peste gard. Și totuși, șmecherii din fruntea stânii, nu uită că juma de turmă are cu tastatura o relație mai proastă decât a avut vreodată oaia cu lupul. De aceea, pe lângă moderna prostire printr-un simplu click, se merge în paralel și cu îndobitocirea clasică, prin intermediul cărților. Ce altă explicație puteți să dați în legătură cu situația dezastruoasă a învățământului actual, în afară de aceea că ’’țara ne vrea proști’’? Aidoma fundamentaliștilor islamici care se nasc pe această lume doar ca să moară cât mai repede întru a ajunge-n Raiul virginelor de top, și elevii români sunt crescuți în întunericul poveștilor cretine pentru ca mâine să voteze paradisul promis de guri mincinoase. Un școlar de clasa a VIII-a care, pentru a trece într-a IX-a, trebuie să învețe aspecte din experiența Monicăi Bârlădeanu, n-are cum să voteze, la 18 ani, cu ăla care nu-i îndeasă în traistă kilu de mălai. Ai carte, ai parte de idioțenii. Mă și mir că procesul de spălare a creierului nu începe de la vârsta pemperșilor, cu cărticele în care sugarii s-o coloreze pe Drăgușanca iar din cuburi să construiască imagini din cariera onorabilei Andreea Tonciu. O curriculă școlară îmbunătățită ar putea trece ca obligatorii ’’Culegerea de bancuri slabe’’, semnată de profesorul Duban și ’’Istoria recentă a cocalarilor’’, scrisă cu atâta suflet și dăruire de talentatul domn Măruță Cătălin.
’’Dacă vrei să distrugi o țară, atunci ucide-i sistemul de învățământ. Generația tânără e încurajată să devină o generație bolnavă care, la rândul ei, va zămisli progenituri bolnave cu potențial intelectual redus și durată de viață scăzută. O populație cu o educație precară va vedea prea târziu ce i se plănuiește de către clasa politică’’, trage semnalul de alarmă mama unui elev, îngrijorată de viitorul copilului său.
Când auzi astfel de voci ce exprimă mesaje pline de responsabilitate, îți crește inima în piept de speranță. Din păcate, majoritatea urechilor care ar trebui să audă, sunt îndreptate în cu totul altă parte, spre sunetele propriului interes. Ne-am bucurat când, rând pe rând, dinozaurii politicii post-decembriste s-au retras din linia întâi, făcându-le loc tinerilor lupi. Însă la cum se comportă proaspeții parveniți, e clar că nu le-a lăsat nimeni pe birouri sfatul fundamental: ’’Mai bine sărac cu deșteptul , decât bogat cu prostul’’.
