Odată puteam să murim şi noi frumos, să murim în acelaşi timp cu America şi alte puteri ale lumii, odată am fi putut să fim şi noi victimele de lux ale crizei economice şi financiare, să apărem pe prima pagină a ziarelor şi să deschidem buletinele de ştiri ale principalelor reţele de televiziune, cum la fel de bine puteam să ne îndatorăm pe viaţă, odată am fi putut să ajungem la fundul sacului, de aproape douăzeci de ani ne străduim şi nu ne iese, dar ne-am încăpăţînat să nu murim, şi între noi fie vorba, dacă noi murim, murim de-a binelea, nu ne jucăm, noi nu suntem America să murim şi să renaştem, bla-bla-bla, bla-bla-bla, ăştia nici nu mor întotdeauna de-adevăratelea, ca să nu mai vorbim că americanii fac până şi din criză un titlu de glorie, criza pe care au exportat-o, au dat-o întregii lumi, aşa e-n capitalism, cei mari cu renaşterea, cu gloria, cu măreţia, cei mici cu coliva şi lumînările, cu locurile de veci şi regretele eterne, iar atunci cînd eşti mic şi nu vrei să intri în criză vor să te bage ei cu tot dinadinsul, iar noi nu şi nu, nu vrem neam să murim, e sămînţă a dracu’, degeaba ne-au scăzut ratingul de ţară alde Standard and Poor’s, nu ne-am învăţat minte, degeaba au căşunat pe noi Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional să luăm împrumuturi să ne salvăm, nici măcar presa străină care ne-a cîntat prohodul nu ne-a făcut să ne răzgîndim, să nu murim, nici faptul că alde Fitch, Agenţia de rating, ne-a scos de pe lista ţărilor recomandate pentru investiţii, reducînd ratingul de ţară la datoria pe termen lung, nu ne-a demoralizat definitiv, odată puteam să murim şi noi frumos şi n-am fost în stare să intrăm în criză, norocul nostru este totuşi că ne ţin ratingul ridicat Magda Ciumac, Ogică şi Alina Plugaru…
