Mărţişoare de suflet, mărţişoare de cârpă, mărţişoare de complezenţă, mărţişoare de tinichea, toate dărutie la întâlnirea dintre fete şi băieţi, femei şi bărbaţi, într-o zi în care se scot la suprafaţă sentimente şi gesturi vitale într-un plic ştampilat cu buze de femeie. Data poştei – 1 martie, anul – aproape 2000, expeditor – bărbatul anilor ’30, destinatar – femeia anilor pierduţi, cuvinte agăţate, ca nişte cercei, de timp. 1 Martie, ziua în care fetele, femeile, aşa cum fac la zile mari veteranii de război când îşi încarcă pieptul de trecut cu insigne şi decoraţii – deci fetele, femeile îşi împodobesc pieptul cu mărţişoare şi ce sunt ele atunci, acum decât nişte veterane de frumos? Eu, unul, sunt gata să aliniez toate femeile din lume şi să le ofer un mărţişor, dar ştiţi şi dvs. că ele sunt aşa de greu de aliniat, chiar dacă ar şti că trebuie să primească ceva. Pentru dvs., iubite purtătoare de mărţişoare, eu fac în fiecare zi un mărţişor, fie el şi de la miezul nopţii, aşa că treceţi-mă în lista dvs. la ăia pozitivi, simţitori, melancolici, bifaţi-mă la ăia buni, dăruitotri, iertători, că altfel cer să fiu împuşcat cu mărţişoare, cu spatele lipit de o inimă din spumă de mare. Mărţişoare de suflet, mărţişoare de cârpă, mărţişoare de complezenţă, mărţişoare de tinichea, toate dăruite la întălnirea dintre fete şi băieţi, femei şi bărbaţi, într-o zi în care învăţăm din nou să îngenunchem în faţa graţiei. E 1 martie, ziua în care noi, bărbaţii, devenim un mărţişor şi suntem lipiţi de un suflet de femeie până când vine cineva şi ne dă jos. Până atunci, însă, bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
