Din când în când, în România, între doi viruşi cum ar fi împăratul Iulian şi „negrul” Ebola, apare câte un spion KGB. Faptul în sine nu face decât să ne bucure, nu de alta, dar să tot scrii la infinit despre aceleaşi subiecte devine la un moment dat nasol. Chiar dacă el ar fi fost – de spionul KGB vorbesc – şeful statului, chestiunea este cu atât mai interesantă. Preşedintele unei ţări, spion KGB! Doamne, cum mai sună, rupe gura târgului, sparge vitrinele, bagă unt la alimentara din colţ! Merită să scoţi şi o carte cu subiectul ăsta, care să aibă un titlu ce să sune cam aşa: „Iliescu a intrat în KGB când era mic şi a ieşit din Mossad când era mare”, sau „La Moscova fiind, student fiind, Ion Iliescu, un tânăr din Olteniţa, a intrat într-o doară în KGB şi n-a mai ieşit”. Şi, în general, în ziua de azi e loc pe piaţă, poţi să scoţi cărţi de genul ăsta de voie. Toată treaba e să se găsească cineva, un „coleg” din grupa mare de la grădiniţă, un coleg de bancă de la gimnaziu, un şoim al patriei, o colegă de facultate pe care ai învăţat-o cum să intre în organizaţia de bază fără să afle părinţii, ce să mai întindem vorba, e bună o declaraţie de la cineva care să te fi cunoscut, fie şi din vedere. Mergând pe aceeaşi idee prevăd că o să apară pe piaţă următoarele „best-seller-uri”: „Când era mai mic, Dinu Patriciu dădea chiloţii fetelor jos după care fugea”, „Corneliu Coposu a fumat în tinereţe, pe ascuns, o ţigară cu un agent CIA după care a aruncat chiştocul”, „Deoarece era drăguţ şi cu cioc, adolescent fiind, Emil Constantinescu s-a plimbat de mână, cu fata ambasdorului rus la Bucureşti, după care a abandonat-o”, „Aflat în Germania de Est, Mircea Ionescu Quintus a intrat în STASI să bea o cafea neagră, dar fără zahăr ş.a.m.d. Domnilor şi doamnelor, a venit vremea ca toate secretele ascunse de comunism să iasă la suprafaţă, n-are rost să ne mai furişăm. Recunosc, eu Marius Tucă, am colaborat cu: CIA, KGB, Mossad, STASI, dar n-am ştiut, neamule. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
