Din când în când ţara noastră, şi nu atât ea că e mare, cât noi, urmaşii dacilor şi românilor, suntem zguduiţi de nişte întrebări existenţiale, aş putea spune, care ne enervează. Şi ca să înţelegeţi ce vreau să zic – e posibil ca unii „cititori” să nu realizeze acest lucru, ori eu, daţi-mi voie, asta nu vreau să se întâmple – am să vă iau tango. Aşadar, încet-încet îmi dau drumul la scris – se observă, nu – o dată cu revoluţia din decembrie ’89 coroborată, vezi bine, cu lovitura de stat din aceeaşi perioadă, oamenii au căpătat o grămadă de drepturi. Drepturi pe care unii le-au băgat la „cec”, fiind în lei, iar alţii le-au băgat în mercedesuri, fiind în valută. O altă categorie, cea mai mare, a rămas cu drepturile în mână: vezi libertate, economie de piaţă etc., ei bine, toate aceste întrebări: de ce capitalism, de ce împărat şi nu rege de ce „e puruă şi nu „de dudă” le lăsăm în seama istoriei şi a lu’ Miron Cosma, domn care a mai răspuns odată la ele acu’ vreo cinci ani, într-un iunie, frumos ca o mineriadă. Noi, românii, ne prefacem cu degetele răşchirate la ochi că nu vedem cum o etnie, nu hernie, e gata să fie lăsată fără un drept cucerit, cum vă spuneam, o dată cu corborarea din decembrie ’89. Cică, ei nu sunt romi, ci ţigani! Cum ar spune puradelul ăla de Hamlet, îţi pui şi tu întrebarea: „A fi sau a nu fi ţigan!”. Sau: „A fi sau a nu fi rom!”. Într-un fel chestiunea e clară: din rom, unii ţigani – iertaţi-mă, eu, mai conservator folosesc limbajul dinainte de ’89 – au ajuns rom! Şi la urma-urmei, treaba lor, fiecare ţigan cu fusta mă-sii, dar împăratul şi regele ţiganilor sau romilor de pretutindeni „ce zice”. Păi ex-regele romilor, măria-sa Cioabă a devenit regele ţiganilor, pentru el, naşparliul ăla de Hamlet, formulând întrebarea aia cam aşa: „A fi sau a nu fi ţigan!” În vremea, asta, vânt al dracu’, fostul împărat al ţiganilor, excelenţa sa-Iulian I-B-101 a devenit împăratul romilor. Ia hai să tragem linie şi să vedem câţi regi şi câţi împăraţi are ţărişoara asta. Odată îl avem pe Iulian, împăratul romilor de pretutindeni; pe Cioabă, regele ţiganilor de aiurea, încă o dată pe Iulian, împăratul ţiganilor de nicăieri, şi – băiete, încă un rege, te rog! – pe Cioabă, regele romilor ţiganizaţi de aievea. Aşadar, doi şi cu doi, ne dă un total de 4 (patru) regi şi împăraţi la un loc. Şi atunci, cum să mai intrăm dragii mei în Europa, „mânca-v-aş gura, asta este conjunctura”, vorba unui actor, cu atâtea coroane şi chirpici. „Sticle goale cumpărăm, sticle goale cumpărăm!” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
