Şi a fost întâi de mai. Grătarul la iarbă verde n-a mai sfârâit, ca pe vremuri, o dată cu cântecele de imn şi slavă, de brigadieri, dar a sfârâit, Bucureşteanul, băiat fin şi cu nasul acvilin, preferând iarba verde de Bănesa, de Snagov, la o adică dacă uita sarea sau muştarul, dădea repede o fugă până acasă. Vânzările de scaune pliante a crescut, familiile au crescut şi ele, toate aceste obiecte, toţi aceşti oameni s-au înşirat într-o poiană, au făcut focul, au înjurat revoluţia, şi-au scos şosetele, adică au sărbătorit întâi de mai. Fiecare familie, cu căţel, cu hamster, cu purcel, şi-a trasat locul de sărbătorire cu mălaiul, rest la mămăligă, sau cu cenuşă, rest la grătar. Fiecare familie s-a distrat în draci şi în ciuda vecinului de iarbă verde a scos la iveală tacâmurile zepter şi sculele muzicale. S-a ascultat Bach, Fraţii Peşte, Modern Talking, Maria Ciobanu, Vanghelis, Led Zepelin, acorduri din Cenuşăreasa încălecându-se cu note din „Because I Love You”, ce s-o mai lungim, s-a sărbătorit întâi de mai. Şi eu, „cititorule drăguţ, sărbătorind întâi de mai”, l-am sărbătorit. Prin muncă, însă, că munca e de bază. Munca ne înalţă, munca ne coboară. L-am simţit pe întâi de mai ca altădat’, zvâcnindu-mi în tâmple, în câmpul muncii, pe gene, spirtiul de sacrificiu faţă de ţară şi înaintaşii săi, Gică Craioveanu, Răducioiu, s-a cuibărit în forţa braţului, braţ care şi-a adunat degetele de pe unde erau, strângându-le într-un pumn sănătos, de proletar. Pumnul şi flamura, muncitori, pumnul şi făclia, muncitori, să ne fie călăuză până la izbânda finală, să vedem picior de burghez doar pe lună. Pământul e al nostru, noi, muncitorii, suntem cârtiţele lui. Clasa muncitoare nu merge-n paradis, clasa muncitoare merge-n rai, chiar dacă pe o gură, clasa muncitoare cu lopeţi şi cazmale, cu strunguri şi freze, cu combine şi semănători, bate pas de defilare pe bulevardul burghejilor mici şi mijlocii, clasa muncitoare merge-n Rai. Muncitori, înainte de a intra în Rai – un burghez împuţit şi raiul ăsta – aprindeţi-vă o „mărăşească”, trageţi adânc în piept şi gândiţi-vă la o chestie: nu cumva ăştia ne-au dat liber de întâi mai ca să bage ţara-n criză, ca să nu zic în altceva? Chiar dacă clasa muncitoare merge în Rai, fugiţi dracu’ d-acilea cu Paradisul vostru! Clasa muncitoare merge în Rai! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
