„Cepeuneul” a fost o floare de nu-mă-uita la butoniera ţării. A fost, dacă vreţi, locul în care s-au întâlnit comunismul cu capitalismul. Şi cum o astfel de întâlnire are loc o dată sau de două ori pe secol ne-am repezit cu toţii s-o vedem cât mai bine, s-o învăţăm pe dinafară. Elegant, mirosind a lavandă fină, capitalismul a venit la această întâlnire, cu experienţa căpătată în celelalte ţări est-euroepne, dându-i de înţeles comunismului, ca unui bărbat înşelat, că a venit rândul lui, că el, comunismul, nu poate fi de-aci înainte decât un amant bătrân, tolerat dor petnru că e pe patul de moarte. Pe moarte, pe moarte, dar vioi al dracului! „Cepeuneul” a fost şi va rămâne kilometrul zero al democraţiei româneşti, popasul în care domni şi doamne au întins păturile tot cârpite de 45 de ani încoace, şi-au scos merindele de prin panere, cu ce venise fiecare de acasă, să pună ţara la cale. Aşa au ieşit la rampă liderii politici de astăzi. Unii dintre ei aveau experienţa fostelor şedinţe de partid, alţii ţinuseră discursuri după discursuri la coadă la pâine, alţii repetaseră ani întregi în faţa oglinzii cu gândul că va veni o zi în care… şi uite-o că venise. Aşadar, oratorii care ni se înfăţişau atunci nu apăruseră din pământ din iarbă verde. Ei fuseseră puşi la dospit şi, o dată ajunşi pe plita Cepeuneului, au crescut o dată cu ţara. Dacă lăsăm la o parte faptul că o părticică din fostul CPUN se regăseşte astăzi în Parlamentul României –mai sunt oameni pe la ţară care n-au avut pe vremea aia televizor – putem spune chiar că ne e dor de Cepeuneul nostru, frumos ca o haltă în care a adormit o femeie părăsită. Cepeuneul a fost o floare de nu-mă-uita la butoniera ţării. Pe care, a mâncat-o vaca asta de capitalism. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
