Ai noştri ca brazii, din Dealul Mitropoliei, după mai multe tentative nereuşite de a intra în rândul lumii iaca, izbândiră. Legea cu care deputaţii ţării noastre şi-au spălat toată ruşinea nu este, cum ar părea la prima vedere, una uşoară, la elaborarea ei lucrând o întreagă pleiadă de specialişti, de la fierari betonişti, jurişti şi până la ingineri electronişti. Republica suferea enorm datorită lipsei acestei legi, cu toate că nu se observa, aşa că evenimentul în sine nu reprezintă doar un succes parlamentar ci şi unul naţional, putem spune. Mai mult decât atât, dacă vom căuta în dedesubturile acestei legi vom afla că e pentru prim dată când toate grupurile parlamentare, deci atât reprezentanţii Puterii cât şi cei ai Opoziţiei, au ridicat mânuţele în acelaşi timp. „Legea Antenei parabolice” căci natural, v-aţi dat seama că despre ea e vorba, prevede la articolul unu următoarele: Camera Deputaţilor achiziţionează, că n-o fi foc, o antenă sferică, preconizată iniţial să coste numai două milioane lei, în valoare de 40 milioane lei”. Articolul doi al acestei legi de cotitură din istoria neamlui lămureşte în mare parte cum e treaba cu parabolica „din multitudinea canalelor TV recepţionate prin satelit, deputaţii de Bucureşti pot urmări programul SAT 1, vineri, sâmbătă şi duminică, adică atunci când restul de deputaţi se află în provincie, ca să nu mai punem la socoteală faptul că prin filmele de pe acest canal, noi, aleşii neamului, vom dobândi noi cunoştinţe necesare elaborării unui nou articol 200, mai flexibil, care să se muleze mai bine pe om”. Articolul trei se referă la deputaţii care au depăşit o anumită vârstă, să zicem 60 de ani, şi pentru a nu intra în amănunte vă precizez doar că parlamentarii în cauză sunt obligaţi ca, zilnic, să urmărească două ore, de preferat la prânz, pe canalul TNT Cartoon. Pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor se mai află „Legea paharelor de cristal şi tăcâmurilor de argint”, lege cu care, în principiu suntem de acord, doar n-o să punem pe ai noştri să mănânce în blide de aluminiu, că li se apleacă. Şi dacă aceste două legi sunt şi nu sunt urgente, „Legea cabinetului stomatologic” nu mai poate aştepta nici măcar o măsea cariată. Fac un apel pe această cale la toţi oamenii cu dantura sănătoasă să voteze în regim de urgenţă această lege, altfel riscăm să avem, pe lângă Senat, Camera Deputaţilor proşti de gură… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
