Mâine, 20 mai, se împlinesc cinci ani de la alegerile primului Parlament postcomunist. Cum zboară timpul, cititorule, de parcă ieri a fost ziua care a făcut să fie aleasă calea spre democraţie, pace, FSNl şi chiar, metaforic vorbind, calea spre prosperitate. Îmi aduc amite şi acum ce bine a fost la alegerile de-atunci. Era o zi aşa de frumoasă, soarele răsărise, păsărelele ciripeau, oamenii se sărutau pe străzi cu atâta foc de parcă Ceauşescu Nicolae, zis nea Nicu, se întorcea a doua zi, urnele erau date de-a dura spre secţiile de votare. Dacă până atunci românul, cu mic cu mare, aşteptase ca cineva sau altcineva să-i pună o ştampilă pentru o butelie, o faţă de masă, o garsonieră, ei bine, în ziua aceea de 20 mai venise ceasul răzbunării. El, alegătorul, se găsea singur în cabina de vot cu o ştampilă în mână, chiar dacă legată cu aţă, şi putea într-un minut sau două să răzbune viaţa administratorului de bloc, măcelarului, şefului de la serviciu. Aşa a şi făcut omul nostru: a luat ştampila, a suflat teatral în ea şi a ştampilat cu sete unde a văzut cu ochii. Şi ştiţi şi dvs, cum sut oamenii: unii văd mai bine, alţii sunt incomodaţi de una de alta, ce vreţi dom’le, nu toţi sunt la fel. Partea mai proastă la alegerile din mai a fost însă alta” cetăţenii care au vizat răzbunarea cu orice preţ au ştampilat ba tapetul din secţiile de votare, ba FSN-ul. A fost frumos atunci! Oameni gătiţi ca de sărbăoare au ieşit în parc la braţetă, lăsându-i pe copii să le ţină rând la coadă, la votat, ajungând la urmă pe la miezul nopţii, după ce fuseseră în vizită la toate rudele pe care nu le văzuseră de 45 de ani. A fost frumos la alegerile din mai, dar rezulatul cică, a fost prost. Cei care au votat atunci cu ăia şi-au muşcat degetele, cei care au votat cu ăilalţi şi-au muşcat degetele, şi tot aşa până la alegerile viitoare, când opţiunile electorale vor fi aceleaşi, ca şi degetele muşcate, de altfel. A fost frumos la alegerile din mai… Bună dimienaţa!
MARIUS TUCĂ
