Nu că aş avea ceva cu parlamentarii noştri, unii mi-s dragi ca sarea-n bucate de frişcă, da’ acu’ spuneţi şi dvs., abili cititori ai „Jurnalului Naţional”, ce să redactez eu despre ei în colţul ăsta de pagină când ştiu că deplasările însumate ale deputaţilor înseamnă 4689 zile, împărţit la 365 de zile, adică… 12 ani. Ceea ce înseamnă, făcând o glumă, desigur, că nişte deputaţi vor sosi în ţară prin anii 2000, când, vorba cântecului, noi nu vom mai fi copii. Suntem răutăcioşi, orice aţi spune dvs! Adică ei, parlamentarii, s-au chinuit pentru ţara asta, deci pentru mine, pentru ăla, prin aeroporturi, gări, recepţii, icre negre, şampanie, autobuze şi noi venim să le dăm în cap, acolo unde există, că de ce au făcut asta. Şi, hai zic eu, dacă ar fi fost prin ăle străinătăţuri aşa, fluierând, cu mâinile prin buznare… Nici vorbă, cititorule, caracterizaţi de bun simţ cum îi ştim, au cărat prin lume de i-au găsit toţi dracii fără să-i ia, geamantane, valize, rucsaci, tăşti, toate pline ochi cu documente, materiale ajutătoare la dezvoltarea democraţiei şi multe altele. Şi ce dacă le-au cărat doar la întors, păi ce bă alegătorule,
îţi dă ţie deputatul socoteală de ce face, că acu’ îl enervezi şi îţi dă cu valizele-n cap. Omu’ politic a adus marfă de import, străină adică, băi tată, n-a adus ciurucuri, a băgat capitalul în ţară până la os şi tu, sanchi, te faci că a luat cadouri pentru neveste şi copii, mătuşi şi veri. şi chiar dacă a luat, bă, a luat pe banii tăi, ţi-a băgat ţie mâna-n buzunar. A luat cadoruile, alegător de patru ani şi doi bani din diurnă, bă, care e a lui luată după ştat, şi face ce vrea mandatul lui cu ea, că de-aia alege ţara. „Fir-aţi ai dracu’ cu deputaţii voştri”… strigă un alegător. De ce drăcui mă pă aleşii ţării, cine îţi dă mă ţie dreptul să-l drăcui pe domnu’ Gavra, mă, pă domnu’ Severin, cine mă? Puşcăria te mănâncă, mă, care eşti mă, ieşi în faţa ţării să te vadă că i-ai înjurat pe domnii parlamentari… „Fir-aţi ai dracu’ cu deputaţii voştri”… Bună dimineţa!
MARIUS TUCĂ
