Calendar ortodox 27 octombrie: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştilor

26 Oct 2019 | scris de Luminita Ciobanu
Calendar ortodox 27 octombrie: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul Bucureştilor

Creştin ortodocşii îl sărbătoresc la 27 octombrie pe Preacuviosul Părinte Dimitrie cel Nou, Basarabov, ale cărui sfinte moaşte se păstrează la Catedrala Patriarhală. 

Despre Cuviosul Părinte Dimitrie cel Nou, numit Basarabov, se ştie că a trăit în vremea dreptcredincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era din satul Basarabov, aşezat pe marginea apei Lomului. 

“La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi (...) a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întîi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah(...). El şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna Lui Dumnezeu.
După multă vreme, apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul ei şi au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropierea peşterii, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, şi i-a zis: «Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă - şi i-a arătat locul - eu te voi tămădui pe tine». Sculându-se dimineaţă copila, a spus părinţilor săi visul pe care l-a avut. Adunându-se mulţi oameni şi preoţi, s-au dus toţi împreună la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină şi cei care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie” (Vieţile Sfinţilor).

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie au stat multă vreme în satul Basarabov, săvârşind numeroase minuni şi vindecări. 

Între anii 1769 şi 1774, după cum ne spune Sinaxarul, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului. 

Trecând prin satul Basarabov, generalul a luat sfintele moaşte şi intenţiona să le ducă în Rusia. Generalul Hagi Dimitrie însă, l-a rugat să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le lase la Bucureşti, unde au rămas ca odor de preţ în Catedrala Patriarhală.

Moaştele au fost aduse cu mare cinste la Catedrala mitropolitană din Bucureşti, pe vremea Preasfinţitului Mitropolit Chir Grigorie, unde se află şi astăzi.

De îndată moaştele au adus mari minuni: încheierea războiului şi vindecarea ciumei ce făcea ravagii la Bucureşti, în perioada lui Caragea, în jurul anului 1815.

Sub domnia lui Grigore Ghica, în anul 1827, din cauza unei secete îndelungate, sfintele sale moaşte au fost purtate prin tot oraşul, iar în memoriile colonelului Papazoglu, el însuşi participant la moment, se istorisesc cel mai bine evenimentele din acea vreme: „După ce au ocolit câteva străzi (preoţi şi credincioşi cu racla având trupul Sfântului), când sosiră în capul Podului Mogoşoaiei, începu să plouă. Vodă şi boierii şi norodul care erau după Sfânt fură udaţi până la piele. Şi ploaia a ţinut trei zile, cu mici întreruperi”.

De atunci, pe vreme de secetă, se scoteau moaştele cuviosului, se făcea un popas de o zi-două în fiecare sat, se săvârşea Sfântul Maslu pe câmp, se săruta sfânta raclă, se rostea predica, mâncau cu toţii pe iarbă şi porneau în procesiune spre satele vecine, iar în fruntea procesiunii mergea un tânăr purtând Sfânta Cruce. În timpul sau după terminarea slujbei de ploaie, se spune că venea ploaie puternică şi adăpa brazdele pământului lovit de secetă.

Apoi, în anul 1831, oraşul Bucureşti a suferit o epidemie cumplită de holeră, iar preşedintele Divanului Ţării Româneşti, generalul Pavel D. Kiseleff, a cerut ca moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou să fie duse pe Câmpia Filaret. Potrivit mărturiilor istorice, „din ziua de 15 septembrie şi până la începutul lunii octombrie, numărul morţilor, care până atunci atinsese 160 pe zi, a scăzut repede”.

Acestea sunt doar câteva motive pentru care Dimitrie cel Nou este cinstit şi ca ocrotitor al oraşului.

Au urmat alte minuni înfăptuite de moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov.

Pe perioada Războiului de Independenţă din anul 1877, un colonel bătrân din Bucureşti avea şapte feciori care au fost duşi pe câmpul de luptă, iar tatăl lor, fiind credincios, s-a rugat la moaştele Sfântului Dimitrie să-i scape feciorii cu viaţă din război, a scris pe o hârtie numele lor şi a aşezat-o în taină sub capul sfântului. După terminarea războiului, cu rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toţi cei şapte feciori s-au întors sănătoşi la casele lor.

Un alt exemplu arată că în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial, câţiva bulgari au furat cu o maşină moaştele Sfântului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din Bucureşti, cu scopul de a le duce peste Dunăre, în ţara lor, însă toată noaptea bulgarii, prin minune, au înconjurat străzile capitalei, dar n-au nimerit şoseaua care duce la Giurgiu, ca să treacă Dunărea, spre dimineaţă fiind prinşi, iar sfintele moaşte au fost aduse la locul lor în catedrală.

Să mai spunem că a existat o perioadă în care mâna stângă a Sfântului era neacoperită, dar din cauza furtului unui deget, s-a luat hotărârea ca moaştele să nu mai fie expuse descoperite.

Ca urmare a nenumăratelor minuni săvârşite de aceste moaşte, în şedinţele dintre anii 1950-1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea oficială a cultului lor în întreaga ţară.



SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Calendar

Ultima oră