Ziua în care ar trebui să îi comemorăm pe foştii deţinuţi politici anticomunişti. Cum arată fişele matricole penale ale acestora

09 Mar 2018 | scris de Marina Constantinoiu
Ziua în care ar trebui să îi comemorăm pe foştii deţinuţi politici anticomunişti. Cum arată fişele matricole penale ale acestora Galerie foto (3)

La 9 martie este nu doar o sărbătoare creştină, a celor 40 de Mucenici, şi nu doar un prilej, pentru mulţi, de numărat pahare şi testat reţete "regăţene" sau "moldoveneşti" de mucenici. Este ziua în care ar trebui să ne amintim de miile de deţinuţi politici ai României comuniste, de o listă grea de destine zdrobite de un regim adus cu tancul şi instalat confortabil la putere între 1945 şi 1989. Un regim care a creat "Omul Nou", care şi azi, la atâţia ani de la căderea comunismului, refuză să îi scoată la iveală adevărurile.

Nicio agenţie de presă naţională nu a scris o literă despre comemorarea unor oameni căzuţi victime celei mai negre perioade din istoria modernă a ţării. Ici, colo, câte o informaţie răzleaţă a fost publicată de câte un site de informaţii, referitoare la ceremonia de comemorare desfăşurată vineri la Monumentul Aripi Dedicat Rezistenţei Anticomuniste. Nu ar trebui să mire. Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.

Comemorare

Vineri, la Bucureşti, la Monumentul Aripi, slujba religioasă a fost oficiată, pe rând, de reprezentanţi ai cultelor ortodox, catolic şi mozaic, în cinstea tuturor celor care au pătimit în temniţele comuniste. La eveniment au participat Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, oficiali ai principalelor instituţii de stat, precum şi foşti deţinuţi politici.

Comemorarea Deținuților Politici Anticomuniști în Ziua Sfinților 40 de Mucenici a fost stabilită de Parlamentul României în 2011, prin legea 247/05.12.2011.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)

(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…

Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…

…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm”, spunea, în 2006, Romulus Rusan, co-fondator, alături de Ana Blandiana, al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet.

Inventarierea fişelor matricole penale

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România, în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici în care au pătimit peste 3 milioane de români dintre care 800.000 de oameni au murit.

Pentru identificarea persoanelor care au fost închise şi/sau persecutate în timpul regimului comunist sunt necesare date cât mai complete şi mai exacte despre acestea.

Proiectul de inventariere a fişelor matricole de penitenciar ale foştilor deţinuţi politici, demarat de IICCMER la jumătatea anului 2007, a ajuns la totalul provizoriu de peste 76.000 de deţinuţi politici.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.)  publică pe pagina sa de internet fişele deţinuţilor politici. Acestea au o valoare deosebită, atât prin natura informaţiilor oferite, cât şi din perspectiva datelor practice conţinute.

În perioada 1947-1989, penitenciarele şi coloniile de muncă ale României au reprezentat locurile unde au fost deţinute zeci de mii de persoane a căror singură vină a fost faptul că nu erau de acord cu noua ordine politică şi socială impusă de Partidul Comunist Român. Aceşti oameni au intrat într-un sistem penitenciar care îi considera chiar mai periculoşi decât răufăcătorii de rând, fiind supuşi tuturor rigorilor administrative, dar suferind în plus datorită stigmatului de deţinut politic. Fiecărui deţinut politic i s-a întocmit cel puţin o fişă matricolă penală. Fişele de penitenciar/fişele matricole penale cu menţiuni specifice au fost păstrate în arhiva Direcţiei Generale a Penitenciarelor (astăzi Administraţia Naţională a Penitenciarelor) şi centralizate la penitenciarul Jilava.

O fişă de penitenciar avea o formă tip, care a variat în funcţie de perioada în care deţinuţilor li s-a întocmit fişa, de fapt o coală cartonată, cu rubrici atât pe faţă, cât şi pe verso. Pe lângă datele de identificare ale fiecărei persoane (numele, prenumele, data naşterii, locul naşterii, părinţii şi domiciliul) şi cele administrative legate de condamnare (fapta şi descrierea pe scurt a acesteia cu articolul aferent, mandatul de arestare, hotărârea judecătorească, durata şi felul pedepsei), există şi o serie de menţiuni caracteristice situaţiei de deţinut politic (ocupaţia, averea, originea socială şi apartenenţa politică). Cea mai importantă caracteristică a acestor fişe este împărţirea datelor deţinutului între perioada de dinainte şi perioada de după instalarea regimului de „democraţie populară”.

Cum mulţi dintre noi numărăm în rândurile familie măcar un fost deţinut politic, este important de ştiut că date despre soarta acestuia în perioada detenţiei le putem găsi în fişele matricole penale care pot fi consultate pe site-ul IICCMER. CLICK AICI, pentru a ajunge la secţiunea respectivă, apoi pentru a căuta după nume (exact cum apărarea în documentele de identitate).

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră