Se împlinesc 41 de ani de la Marele Cutremur

04 Mar 2018 | scris de Marina Constantinoiu
Se împlinesc 41 de ani de la Marele Cutremur Galerie foto (5)

La 4 martie 1977 natura avea să lovească din nou, de data aceasta, cumplit, România.. La ora 21h22min22sec, un cutremur devastator de 7,2 grade pe scara Richter a afectat mai ales Bucureştiul unde s-au prăbuşit 33 clădiri şi blocuri mari. Au fost 1570 de morṭi în ṭară, iar dintre aceştia 1391 în capitală.

Seismul a avut epicentrul în Vrancea, în partea de nord-est a Munţilor Vrancei, conform datelor din Catalogul seismic al României, publicat de INCDFP, coordonatele geografice ale epicentrului cutremurului fiind 45,77 grade latitudine Nordică şi 26,76 grade longitudine Estică. Seismul s-a produs la o adâncime de 94 km, fiind un cutremur de tip subcrustal, de mare adâncime, cu originea în zona superioară a mantalei terestre, spre deosebire de cutremurele superficiale, de mică adâncime, care au originea în crusta terestră (la adâncimi mai mici de 60 km).

Nu se mai termina!

Mişcarea seismică a durat 55 de secunde, dar, aşa cum se întâmplă în momente de panică, oamenii l-au perceput ca fiind mult mai lung. S-a creat confuzie, spaimă, durere, dar şi o deosebită solidaritate între oameni. Mulṭi ani după aceea, vorbind despre viaṭa lor românii o împărṭeau în două: înainte şi după cutremur.

Cutremurul a fost urmat de replici, dar de magnitudini mici, cea mai puternică având loc în dimineaţa zilei de 5 martie 1977, la ora 02:00, la o adâncime de 109 km, magnitudinea acesteia fiind de 4,9 grade pe scara Richter. Celelalte replici nu au avut magnitudini mai mari de 4,3-4,5 grade.

Au fost grav afectate numeroase obiective industriale, în special în judeţele Prahova, Buzău, Ilfov, Dolj, Giurgiu şi în municipiul Bucureşti. 

Cutremurul din 1977 a fost al doilea seism ca magnitudine produs în România în cursul secolului XX, după cel din noiembrie 1940 (care a atins o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter). Spre deosebire de cutremurul din 1940, care a avut urmări mai grave în Moldova, pe direcţia Focşani-Iaşi, seismul din 1977 a avut urmări mai grave în Muntenia decât în Moldova. Arealul cel mai grav afectat a fost cuprins între Craiova şi Bucureşti.

Resimţit la Moscova

Cutremurul a fost resimţit pe o arie foarte largă în Europa de Sud-Est, iar către nord până în nordul Câmpiei Ruse, inclusiv la Moscova, şi până la nord de St. Petersburg. În zonele subcarpatice din nord-estul Munteniei, sudul şi centrul Moldovei, s-au semnalat efecte morfologice la nivelul solului, crăpături, alunecări de teren, tasări şi parţial fenomene de lichefiere în apropierea cursurilor râurilor. 

Pe valea râului Zăbala din Munţii Vrancei s-au produs alunecări de teren. Fenomene similare s-au semnalat şi pe Valea Prahovei.

Cum a transmis Europa Liberă veşti despre cutremur

Gertrud Dumitrescu – Ioana Crişan pentru ascultătorii postului Radio Europa Liberă – era crainic de serviciu în noaptea de 4/5 martie 1977. Ea a povestit pentru departamentul de istorie orală al agenţiei de presă RADOR cum a trăit, la postul de radio Europa Liberă de la Munchen, momentele în care s-au aflat primele ştiri despre cutremurul din România.

"Eram de serviciu în zorii zilei. Primul buletin de ştiri era la 4, ceea ce era ora 5, ora României Şi de obicei la ora aceea nu lucrau decât redactorul de ştiri, dactilografa şi crainicul. Am deschis uşa în camera unde se făceau ştirile şi am înṭepenit! Era direcṭia americană, nici nu ştiu câṭi erau, trei, patru, toată direcṭia era acolo. Mi-am dat seama că ceava îngrozitor trebuie să se fi întâmplat, dar nu ştiam ce. Am închis uşa, cu spatele lipit de uşă şi am întrebat-o pe dactilografă: „Ce este?„ Şi mi-a spus: „Cutremur la Bucureşti…„ În momentul ăla m-a luat burta, imediat, a început să mă doară burta, stomacul… Sigur, am stat liniştită, ştirile curgeau şi după câteva minute mi-am dat seama ce dezastru a fost acolo, ce nenorocire s-a întâmplat! M-am repezit la telefon, l-am sculat pe soṭul meu din somn, avea toată familia încă acolo, eu din fericire nu, dar el da. Stăteau în Piaṭa Amzei, în plin centru unde blocurile căzuseră în dreapta şi în stânga. N-a reuşit să îi găsească, erau întrerupte liniile telefonice", a declarat Ioana Crişan.

La Europa Liberă s-a lucrat la foc continuu pentru a se crea o punte între ACASĂ şi AFARĂ.

"Am lucrat în ziua aceea. Era Noël Bernard care în perioada aia a fost nemaipomenit, nu-i era foame, nu-i era sete, nu-i era somn, el era acolo, 24 de ore din 24, la microfon. Şi s-a întâmplat ceva extraordinar, nu ne-am fi aşteptat niciunul dintre noi, nici n-am fi visat: oameni de pe tot globul, până şi din Australia, din Canada, de peste tot au început să dea telefoane la noi şi să ne roage să aflăm dacă familiile lor din România au supravieṭuit sau dacă au păṭit ceva. Noi am avut emisiuni 24 de ore, adică am primit prelungirea emisiunii toată noaptea. La microfon se citeau aceste mesaje sau se dădeau în direct, că oamenii fuseseră înregistraṭi sau erau chiar în live", a mai spus Ioana Crişan.

"Ce s-a întâmplat? În Bucureşti s-au constituit mici grupuri de tineri care, unii cu maşina, alṭii cu bicicletele, alṭii cu motorete se duceau la adresele respective să afle ce s-a întâmplat cu familiile respective şi – n-o să vă vină să credeṭi! – nu mai exista graniṭa aceea, adică se putea da telefon, dădeau telefon şi spuneau: „Am dat de familia dumneavoastră, sunt ok, sunt sănătoşi…„ Telefonistele – pe vremea aceea nu se putea telefona direct! – telefonistele ṭipau: „Rămâneṭi la aparat! E Bucureşti, rămâneṭi la aparat!… Vorbiṭi cu doamna Popescu!„ Atât de multe telefoane au venit, din ce în ce mai multe, încât întreaga centrală telefonică a radioului a colapsat pur şi simplu! Nu se mai putea vorbi, nicio secṭie nu mai putea vorbi, nu mai aveau acces la telefon, pentru că toate liniile erau date românilor. Şi atuncea într-adevăr a fost o perioadă fantastică! Pentru noi a fost ceva… noi eram cu lacrimi în ochi, nu ne venea să credem că într-adevăr Cortina de Fier în zilele acelea căzuse! Nu mai exista… […] Şi pentru noi a fost un moment de foarte mare emoṭie… Extraordinar!”", a mai spus fosta jurnalistă de la Europa Liberă. CITIŢI AICI şi alte materiale redactate de agenţia de presă RADOR pe tema Marelui Cutremur din 1977. 

Ziariştii străini, veniţi să relateze despre cutremur, erau monitorizaţi de Securitate

Ziariştii străini veniţi în Ro­mânia pentru a realiza ma­te­riale despre cutremurul din  martie 1977 au fost “monitorizaţi” pas cu pas de Securitate, pentru a nu se documenta “în afara temei”, scrie istoricul Ilarion Ţiu într-un articol publicat de Jurnalul Naţional în 2008.

Chiar şi într-o ase­me­nea situaţie spe­cială, Securita­tea nu a pierdut din vedere urmă­ri­rea gazetarilor occidentali. Ajutoa­re puteau să aducă, dar nu cumva să se documenteze şi despre alt­ceva în afara cutremurului.

În “munca operativă”, securiştii be­neficiau de “sprijinul” ziariştilor din te­leviziune sau presa scrisă, care prin diferite colaborări cu “orga­nele” – angajamente, in­formări – semnalau dacă vreun ga­zetar străin avea interese “obscure” de documentare.

Într-un raport pe semestrul I al anului 1977, emis de Direcţia I a Securităţii la 20 iunie, se specifica: “Problema cunoaşterii activităţii ziariştilor străini cît se află în ţara noastră şi în acest semestru a constituit una dintre laturile principale din activitatea noastră. În perioada la care se referă raportul, afluenţa unor ziarişti străini, în special spre Bucureşti, a fost destul de mare, peste 600. Reţeaua informativă a fost bine orientată şi în di­rec­ţia culegerii de in­formaţii şi in­fluen­ţării pozitive a unor ziarişti străini, în special cu ocazia pre­zen­ţei în ţara noastră a unor zia­rişti străini după seismul din martie a.c. Cu ocazia prezenţei în ţară a unui număr mare de zia­riş­ti stăini, s-a organizat grup de presă în care au fost incluse persoane din reţeaua noastă sau din rîn­dul re­laţiilor personale. Prin in­ter­me­diul lor s-a realizat suprave­ghe­rea informativă, cît şi cu­legerea de informaţii de la zia­riştii străini.

Instituţiile care răspund de ziariştii străini, cu excepţia MAE, nu au nici un fel de cunoştinţe des-pre orientarea politică a celor care vin, orientîndu-se numai după cele de­clarate de cei în cauză. Din această cauză, nu se poate desfă­şu-r­a o activitate eficientă de influen­ţa­re. Au fost situaţii cînd au venit în ţară ziarişti cu concepţii profund ostile regimului socialist, necunoscîndu-se acest aspect a fost primit în modul cel mai cordial, cum a fost cazul ziariştilor Michael Dobbs şi William Becher, care au lăsat să se înţeleagă că acceptă punctul de vedere al «Agerpres» cu privire la aşa-zisa mişcare a disidenţilor din R.S. România, iar la întoarcere au scris articole tot de pe poziţiile lor ostile.

Pentru viitor, propunem urmă­toa­rele acţiuni mai principale:

Efectuarea unei noi recrutări din rîndul persoanelor care prin atribuţiile de serviciu intră în contact cu ziariştii străini şi terminarea fişării tuturor datelor care le posedăm despre gazetarii care ne-au vizitat ţara”.

În acelaşi raport, se enunţau normele de urmărire a activităţii “Radio Europa Liberă”, post care a realizat ample materiale pe tema cutremurului şi a gestionării calamităţii de către autorităţile comuniste, mai scrie sursa citată. CITIŢI AICI articolul integral.

 

 

 

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră