A doua zi după violentele care au transformat mai multe cartiere din Paris într-un spațiu al haosului și al distrugerilor, capitala franceza s-a trezit duminică, 18 octombrie, într-o atmosferă tensionată și plină de contraste. În timp ce pe principalele artere din Rive Droite se curăță mormanele de resturi și se securizează vitrinele sparte, cetățenii, comercianții și protestatarii încearcă să înțeleagă cum s-a ajuns de la revendicările sociale la acte de vandalism. Între resemnare, îngrijorare și susținerea cauzei din spatele protestelor, Parisul își numără pagubele sub amenințarea reluării confruntărilor, scrie Le Monde
În mai multe cartiere, urmele violențelor de la manifestațiile din 17 octombrie sunt vizibile pe numeroase artere. Între dezgust și înțelegere, fiecare încearcă să găsească un sens evenimentelor. În cursul serii, confruntări sporadice au avut loc din nou în jurul Pieței Republicii.
Parisul s-a trezit sub un soare frumos de toamnă, duminică, 18 octombrie, a doua zi după derapajele care au însoțit manifestațiile și care au semănat haos, iar apoi indignare și neînțelegere. Dis-de-dimineață, alergătorii și plimbăreții și-au reluat obiceiurile de-a lungul cheiurilor Senei, cei ieșiți la brunch au reluat drumul spre terase, iar turiștii pofta de a aștepta la coadă în fața Turnului Eiffel, a Muzeului Luvru sau a câtorva adrese gastronomice bune. O duminică obișnuită, sau aproape, într-un oraș plin de contraste: departe de selfie-stick-uri, Parisul arată destul de rău. « Insurecția este aici », proclamă un slogan scris cu graffiti în Piața Concorde, pe partea cu Grădinile Tuileries. În altă parte, sunetul sirenelor continuă să răsune, iar atmosfera rămâne febrilă, ca și cum totul ar putea reîncepe foarte repede.
« Simțim că nu s-a terminat, afirmă o tânără care staționează alături de mama ei în apropierea Pieței Republicii. Cu toate videoclipurile pe care le-am văzut pe rețelele sociale, există o curiozitate, iar oamenii sunt aici să vadă ce se va întâmpla. Acest lucru creează un climat de tensiune. » Jandarmii mobili (CRS) au ocupat poziții la începutul după-amiezii. Dupa ora 15:30, în timp ce trei tineri se urcă pe statuia Republicii, o primă mișcare de mulțime străbate piața, iar o detunătură și o grenadă lacrimogenă împrăștie câteva zeci de persoane prezente. Unii se vor întoarce, dar nu și tânăra cu mama ei. « Mă îngrijorează », spune fata. Înainte de a fugi în fugă, își ia timpul să afirme că « înțelege revendicările protestatarilor, dar nu și metodele huliganilor, care distrug totul ».
Peste tot în Paris, dar în principal pe malul drept al Senei, numeroase artere poartă încă urmele evenimentelor din ajun: urme de jafe și distrugeri mai degrabă decât obișnuitele graffiti lăsate de manifestanți – chiar dacă mai dăinuie câteva, cum ar fi acesta, observat pe strada Royale, chiar lângă biserica Madeleine: « Aș fute Franța până când mă va iubi ».
Pe Avenue Montaigne, vitrina unui magazin de lux este plină de urme de impact; a rezistat, dar te întrebi cum. Pe strada Rivoli, aproape de Piața Concorde, zac plante direct pe trotuar, iar pe bulevardul Sébastopol, mormane de scutere calcinate se află alături de containere de sticle răsturnate. « Cine se află în spatele tuturor acestor lucruri? », se întreabă o trecătoare de pe strada Cambacérès. « Mi-e frică, vreau să plec, dar unde să mă duc? », se întreabă această femeie de aproximativ șaizeci de ani din Italia, care își trage căruciorul de cumpărături spre piața din colț.
La intersecția Strasbourg-Saint-Denis, carosabilul s-a topit pe alocuri, un miros de ars plutește în aer, pubelele au fost spintecate, iar cinci angajați municipali strâng ce pot din cioburile de sticlă și mormanele de deșeuri împrăștiate pe trotuare și în rigole. Două tinere contemplă pagubele. Trenul lor de metrou a fost oprit din cauza unui colet abandonat, așa că trebuie să-și termine traseul pe jos. Cea mai vorbăreață este « bucuroasă să vadă că oamenii au ieșit să-și revendice drepturile. Oamenii sunt enervați, există multă furie acumulată ». Ea, care tocmai și-a terminat studiile, speră că « studenții vor fi ascultați », în ciuda « tuturor acestor oameni care profită de situație ».
Lângă ea, o doamnă « de stânga, dar nu melenchonistă » intervine în conversație. Spre deosebire de mulți trecători, ea își dă bucuroasă numele, Elisabeth Caquelin, și profesia, responsabilă de proiect la Centrul Național al Cinematografiei. « Îți vine să plângi », spune ea. A trecut o noapte, dar încă îi « tremură picioarele » și are dorința de a lupta, politic: « Mi-aș dori ca Mélenchon să spună “nu în numele meu”. » Pentru prima dată în viața ei, femeia de cincizeci de ani s-a înscris într-un partid, în cadrul Place publique, mișcarea lui Raphaël Glucksmann, un lider de la care așteaptă astăzi să își « Stângizeze puțin discursul ». Ar trebui luată în calcul o contra-manifestație? « O, da! »
La colțul dintre Bulevardul Sébastopol și Bulevardul Saint-Martin, o camionetă albă parchează pe trotuar: tâmplarii vin să ridice plăcile de lemn (OSB) montate vineri pentru a proteja o sucursală bancară. Pe ușa băncii, un graffiti rezumă în felul său patruzeci de ani de viață politică în Franța: « Zgomotul și mirosul lui Chirac; Karcherul lui Sarko; cei fără dinți ai lui Hollande; cei care nu sunt nimic ai lui Macron. Muie disprețului lor ».
Dacă ocupanții camionetei albe au fost solicitați de conducerea băncii, care a fost prevăzătoare, alți meșteșugari intervin din proprie inițiativă în alte părți ale Parisului. Pe Bulevardul Magenta, Charles și Samy, geamgii de profesie, nu au cerut nimic nimănui înainte de a se instala în cartier duminică dimineața. « Ne-am întâlnit azi-dimineață cu toți ceilalți geamgii, oameni pe care nu-i mai văzusem de mult timp », indică Samy, patronul firmei Lemez Vitrier Serrurier.
Prin « de mult timp », el se referă la primele perioade ale mișcării vestelor galbene. Având în vedere pagubele constatate de-a lungul bulevardului, « este de lucru pentru șase luni », calculează el în timp ce angajatul său se ocupă, cu flexul în mână, să taie bucăți mari din vitrina distrusă, pe care este scris un slogan: « Prețuri de hoți ». « Securizarea » fațadei, inclusiv montarea panourilor de lemn, ar trebui să îl coste pe comerciantul în cauză aproximativ 1 400 de euro. În spatele benzii de semnalizare pe care au întins-o între un copac și un stâlp de iluminat, o trecătoare le oferă o sticlă cu apă și le dorește « spor la treabă ». « Nu se întâmplă prea des! »
Pe strada Saint-Honoré, o adresă căutată de numeroase branduri de lux, unde fațadele sunt sparte, zidite sau golite, un tâmplar venit din departamentul 95 a luat și el inițiativa. După ce a stivuit în camionetă câteva plăci de PAL/OSB achiziționate recent – niciodată nu ești prea precaut –, s-a apropiat dis-de-dimineață pentru a-și oferi serviciile: 114 euro pe metru pătrat montat. În jurul orei 11:30, ia măsurători, aplecat peste caprele de lemn, trasează linii și taie panourile destinate securizării spațiului unui parfumier. Turiștii de aici fac fotografii suvenir cu această stradă devastată pe alocuri, unde o comerciantă încearcă cu greu să dezlipească de pe vitrină un autocolant în onoarea partidului La France Insoumise.
Elvire Carles, șefa parfumeriei, a sosit împreună cu o parte din echipa ei. Sâmbătă, a urmărit evenimentele pe monitoarele de supraveghere. Stâlpii au fost smulși de pe trotuar pentru a fi folosiți ca berbec, vitrina a explodat, dar polițiștii au sosit la timp, « altfel huliganii ar fi intrat înăuntru ». Pentru ea, situația este « foarte gravă », iar « mesajul este foarte clar »: « Zece ani de Macron, iată ce se întâmplă », « există prea mari discrepanțe între bogați și săraci. »
La fel ca mulți alți oameni întâlniți duminică, doamna Carles și angajații magazinului nu înțeleg cum situația a degenerat în haos. Unul dintre ei a protestat sâmbătă la începutul după-amiezii și « a fost o atmosferă pașnică ». Însă spiritul revendicărilor a trecut pe planul secund și îi vine greu să accepte acest lucru, explică el, în timp ce sosește directoarea de resurse umane a companiei care deține spațiul.
Cheiul Valmy, de pe marginea canalului Saint-Martin, a servit drept rută ocolitoare pentru protestatari când Piața Republicii a devenit inaccesibilă sâmbătă. Coloana a trecut în liniște, potrivit lui Thierry Ménager, un meșteșugar gelatier, până când, între orele 18:00 și 23:00, « oameni mascați, din gruparea black bloc » au intervenit, « fără nicio revendicare », insistă el. Numeroase vehicule, biciclete, mașini și scutere au fost incendiate, iar mai multe magazine au fost vandalizate. Thierry Ménager, în vârstă de 37 de ani, a asistat la distrugeri din interiorul micului său local. Frigiderele și congelatoarele sunt scoase din uz, nu știe ce îi vor aduce lunile următoare, dar speră să redeschidă înainte de Crăciun, fără să aibă vreo certitudine. Se pregătește « pentru o închidere de lungă durată » și își face griji cu privire la ce scrie în « scrisul mic » din contractul său de asigurare.
Duminică, câțiva prieteni au venit să-l ajute să-și securizeze fațada prin montarea unor panouri de protecție. « Suntem dărâmați », spune el cu un zâmbet ciudat, dar « încercăm să rămânem pozitivi. » Magazinul vecin este gol, iar pe vitrină proprietara a lipit câteva afișe, un text tastat intitulat « Nu ne vom lăsa doborâți ». « Am ales să nu distribuim imagini cu pagubele », se arată în text, înainte de această precizare: « Susținem revendicările exprimate ieri. Refuzăm, de asemenea, să uităm violențele instituționale, sociale și economice care hrănesc furia. Și refuzăm ca ceea ce ni s-a întâmplat să fie folosit pentru vreo recuperare politică. » Duminică, la începutul serii, noi incendii de biciclete au fost semnalate pe cheiul Valmy.
