La 31 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului şi Dreptului Evdochim. Sinaxarul ne spune că acest fericit a trăit pe vremea împărăţiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos şi lupta împotriva icoanelor. “Părinţii Sfântului duceau viaţă strălucită, pentru că erau patricieni şi drept-credincioşi. Fiind crescut bine de părinţii săi, Vasile şi Evdochia, a fost cinstit de împăratul Teofil cu dregătoria de candidat, şi a fost pus serdar mare peste oşti, întâi în Capadocia, după aceea în ţara harsianilor. Fiind el cumpăna dreaptă şi dreptar, care păzea toată îndreptarea, făcea multe milostenii în toate zilele, şi ajută pe văduve şi pe săraci. În scurte cuvinte, se purta şi făcea tot felul de bunătăţi. Dumnezeieşte vieţuind, şi căzând într-o boală trupească, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, plinindu-i voia, l-au îngropat cu hainele lui cu care era îmbrăcat, fiind mărit de Dumnezeu cu multe minuni. Şi s-a făcut mutarea moaştelor sale la Bizanţ, în şase zile ale lui iulie; iar sfânta sa adormire, în 31 de zile ale aceleiaşi luni” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Tot în această zi, creştin ortodocşii fac pomenirea târnosirii cinstitei case a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, din Vlaherne, unde, după cum aflăm din volumul amintit, “se află sfânta raclă; şi înainteprăznuirea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, adică: scoaterea cinstitei Cruci de la palatul împărătesc în cetate”. Tot în această zi se face prăznuirea Sfântului Iosif din Arimateea, cel care a îngropat preacuratul trup al Stăpânului Hristos, precum şi a Sfinţilor doisprezece Mucenici romani, care de sabie s-au săvârşit.
