Editura RAO anuanță lansarea volumului Călătorind prin Europa de Est de Gabriel Garcia Marquez.
Cartea, tipărită după moartea scriitorului, cuprinde o serie de cronici, rezultat al călătoriei făcute de Gabriel García Márquez în 1957, timp de mai multe luni, dincolo de Cortina de Fier.
„Cortina de fier nu e o cortină. Și nici nu e de fier. E o barieră de lemn vopsită în roșu și alb.“ Încă de la începutul prodigioasei sale cariere, Gabriel García Márquez s-a dedicat cu pasiune deopotrivă literaturii şi jurnalismului, pe care îl consideră „ce mai frumoasă meserie din lume“. Când în 1955 vine pentru prima oară în Europa, în calitate de corespondent al ziarului El Espectador din Bogotá la Conferinţa celor patru mari puteri de la Geneva, impactul cu vechiul continent avea să fie atât de puternic, încât va rămâne aici patru ani, pe care îi petrece, într-o febrilă activitate, la Paris, Roma, Viena, Londra. Interesul său major de a cunoaşte viaţa reală din ţările de dincolo de „Cortina de fier“ îl determină ca, după multe încercări eşuate de a obţine vizele necesare, să reuşească să fie inclus în delegaţia columbiană participantă la Festivalul Tineretului de la Moscova, din 1956, prilej cu care traversează mare parte din Europa de Est, cunoscând Germania, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi Uniunea Sovietică.
Rod al acestui memorabil periplu, reportajul „Călătorind prin Europa de Est“ este o mărturie impresionantă nu numai a măiestriei sale narative, ci mai cu seamă a unei profundei transformări ideologice: de la simpatia manifestată în tinereţe pentru concepţiile comuniste, la concluzia fundamentală la care ajunge, prin cunoaşterea şi descrierea nuanţată, obiectivă, a adevăratei realităţi trăite de ţările socialiste europene, că „Nu există o dictatură a proletariatului, ci dictatura unei birocratţii dogmatice, obtuze şi rapace, condusă de o gerontocraţie care, la rândul ei, are în frunte un dictator“.
Pe lângă această revelaţie a adevărului istoric, de importanţă hotărâtoare în conştiinţa sa şi, desigur, în evoluţia lui ca scriitor, figura lui Stalin – al cărui mausoleu să îl vizitează cu mari eforturi – a marcat şi începutul conturării cu mai multă claritate a figurii mitologice a dictatorului din celebrul roman Toamna patriarhului.
