Lumea, un VIS NIPON. Anca Stuparu, un medic-scriitor de colecție: ,,Mai știi? Îţi amintești? / Când deșiram păpădii / Și alergam râzând printre flori de cireș?”

14 Dec 2021 | scris de Mara Răducanu
Lumea, un VIS NIPON. Anca Stuparu, un medic-scriitor de colecție: ,,Mai știi? Îţi amintești? / Când deșiram păpădii / Și alergam râzând printre flori de cireș?” Galerie foto (9)

Gândul îmi zboară din ce în ce mai mult la cuvintele cu care Marin Preda îşi încheia primul volum din romanul său ,,Moromeţii”: ,,Timpul nu mai avea răbdare.” Aș putea transpune perfect aceste înțelepte vorbe în lumea noastră. Timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Și nici noi cu el. Ne taxăm și ne înșelăm reciproc. Avem setate în minte cronometre invizibile care ne ghidează viețile. O alergare nebună în care nu există nici start și nici finish. De doi ani, lumea întreagă pare că s-a oprit puțin. Doar pare. Aș putea spune că fiecare a devenit un mic Kafka în universul lui neînțeles.

Decembrie 2021. Sfârșit și început de An Nou. E mereu un amestesc de curiozitate și de teamă în începuturile de drum. Ne vom mai întoarce vreodată la anormalitatea noastră? Azi, aici, acum nu vreau să fie despre bilanțuri, ci despre poveste, despre reușită, despre adaptare și reinventare. Despre oamenii din noi și din cei pe care i-am cunoscut și care ne devin inspirație.

Viața ca o... scenă!

Anca Stuparu este unul dintre acei oameni de colecție. Sunt rari prin felul în care privesc, respectă și iubesc lumea. Este medic și scriitoare. Două profesii care au privilegiu să dea mâna cu Dumnezeu. Care plămădesc în ele viață, în toată obiectivitatea ei subiectivă, în toată frumusețea ei apăsătoare. Absolventă a Universității de Vest din Timișoara, secția Franceză-Germană, Anca Stuparu locuiește în Statele Unite din 1998. O întâmplare frumoasă a ființei sale a făcut să împreuneze bănățeanca din ea cu spiritul new-yorkez, cel care a conturat și a dat sens unui alt vis: medicina.

A practicat medicina de Urgență în Obstetrică și Ginecologie, la Jamaica Hospital. Momentan, își termină doctoratul în Sănătatea Femeilor la Universitatea de Stat din Minneapolis, Minnesota, avându-l coordonator de rotație clinică și teză pe un alt medic-scriitor român de excepție la New York , Adrian Sângeorzan.

Focul medicinei vs. focul creației

Anca Stuparu – medic și scriitor – duce cu ea povestea omului care nu uită niciodată de unde a plecat. Mai exact din Lugoj, județul Timiș până în mult-visatul New York. Se întoarce mereu și mereu pe urmele pașilor în care a lăsat mici fărâme de suflet, de emoție și de copilărie. Este un om care inspiră, care prețuiește puterea condeiului și bucuria reîntâlnirii cu fiecare om în parte.

Când focul medicinei se întâlnește cu focul creației, rezultatul este unul care te motivează să ajuți, să crezi, să creezi, să te reinventezi. Oriunde în lume, din New York până și București, pandemia a resetat regulile jocului. Pe unii i-a readus pe drumul, mult prea dureros câștigat, către ei înșiși. Altora, deși distanțați, le-a redat cu adevărat libertatea sufletească. Multora, le-a devenit inspirație și prilej de reîntoarce la cel mai frumos și mai binecuvântat lucru din lume: copilăria.

O carte despre renașterea speranțelor și a încrederii

,,Povestirile unor şcolari zvăpăiaţi. Amintiri pandemice”, scrisă de Anca Stuparu şi publicată la editura Curtea Veche Publishing, este o astfel de carte. Te emoționează prin franchețea ei și prin bucuria de a respira copilărie. Sunt acele amintiri care rămân intacte într-un colț al sufletului, amintindu-ți, peste ani și ani, de glasul inconfundabil al bunicului, de blândețea bunicii, de colegul năzdrăvan și de tocilarul clasei.

,,Cartea Povestirile unor școlari zvăpăiați Amintiri pandemice e o întâlnire a 15 dintre foștii colegi de Școală Generală care reușim prin povestiri să refacem o reuniune virtuală în ciuda distanței, a izolării și a timpului trecut. Cartea se naște dintr-un dor comun după o normalitate a vieții fără griji pe care am trăit-o împreună în copilărie și pe care dintr-o dată, în pandemie am pierdut-o abrupt, fiecare din noi, literlamente de la o zi la alta.

Desi am evoluat diferit, în acele momente ne doream un spațiu protector, lipsit de griji, mirosind a copilărie, a joacă, a viață într-un timp când în jur se murea din ce în ce mai mult. Astfel ne-am regăsit retrăind anii de școală. E o carte scrisă întru-o stare de criză a lumii, e un mecanism de apărare reamintindu-ne năzdrăvăniile făcute în acei ani de școală spre a putea face față unei realități bolnave și incerte (...)  Am scris și povestit ca să renaștem speranțe, încredere și putere, să redăm lumii aflate într-o stare de tristețe și disperare universală ideea că fiecare, în copilăria lui s-a simțit puternic, îndrăzneț , curajos în fața zilei de mâine și mai ales invincibil înaintea răului așa cum și joaca nostră din clasă sau din curtea școlii o trasnsmit. Am vrut să readucem aminste unei lumi aflate într-o stare de criză si derivă despre serenitatea si veselia copilariei”, a mărturisit dr. Anca Stuparu într-un interviu acordat pentru cărticheie.ro.

Elevii zvăpăiați care rememorează alături de Anca Stuparu sunt: Elian Băcilă (Urechiatu), Sorin Ilie Bijan, Ștefania Adina Bornuz, Cristian Ghițoaica, Petre Jianu, Anne Marie Kreutzer, Vasile Lature, Andreea Marcu, Alin Milutinovici, Ilie Adrian Nichescu, Florin Nicolae Slavoia, Adrian Nicolae Suciu, Gabriela Trăilescu, Silviu Vlăduceanu. Toate veniturile obținute din vânzarea acestei cărți sunt donate Fundației HOSPICE Casa Speranței, pentru a veni în sprijinul copiilor cu boli incurabile.

Scriitorul Daniel Ioniță: ,,Anca Stuparu are caracterul diamantului, care este pe cât de rafinat pe atât de dur”

Și pentru că oamenii cu care ne întâlnim sunt cea mai bună reflecție a noastră, las mai jos rândurile scrise de Daniel Ioniță - preşedintele Academiei Româno-Australiene din Sydney și omul care a alcătuit o antologie de poezie românească, căruia îi mulțumesc că a dat curs rugăminții mele - despre întâlnirea cu Anca Stuparu.

,,Anca Stuparu - O scurtă reflecție după întâlnirea cu un fenomen 

Se spune că, pentru două treimi din ființele umane momentul decesului se petrece în singurătate, fără vreun martor. De când am aflat asta, mă obsedează exact opusul: despre câți din noi se știe că trăim? Câți martori există pentru viața noastră?

În adolescență, am fost de câteva ori la concertul Orchestrei Medicilor – da, sunt unul din cei ce au crescut cu muzica clasică, și o colecție bogată de discuri, vinil la acea vreme. M-a fascinat idea oamenilor care ating un nivel profesional înalt în două domenii atât de diferite. Visam să dau examen de admintere la Facultatea de Medicină. Am studiat și vioara pentru doi ani. Nu am reușit șă excelez în nici una dintre aceste discipline... Pronia a vrut alceva pentru mine – dar pot spune și eu că azi sunt specialist în două domenii diferite! Doar că nu sunt nici vioara și nici medicina, ci psihologia si poezia (inclusiv traducera).

În 2017,  cu ocazia unei vizite la New York și a unei lansări de carte la Institutul Cultural Român de acolo, am întâlnit o persoană cu adevărat excepțională din aceste puncte de vedere: Anca Stuparu. Specialist in Sănătatea Femeilor, obstetrică și ginecologie,  Ancăi i s-a decernat titlul de Ambasador Cultural pentru activitatea de excepțională dăruire la spitalul din Spanish Town, Jamaica. Studiază pentru doctorat la Univesitatea din Minnesota, vorbește fluent cinci limbi (engleză, română, franceză, germană, spaniolă), și scrie poezie. Ultima dintre aceste capabilități a dus la oportunitatea mea de a lua cunoștință cu Anca Stuparu, grație preteniei comune cu alți oameni de litere (de asemenea, mulți talentați!), scriitoarea Carmen Firan, scriitorul și medicul specialist Adrian Sângeorzan, stabiliți tot la New York.

Am reușit asftel să cunosc nu doar câte ceva despre omul Anca Stuparu, dar și despre poetă. Poezia ei întrunește două calități în aparență opuse: este sensibilă, dar și puternică – are caracterul diamantului, care este pe cât de rafinat pe atât de dur. Această cunoaștere a mea despre opera Ancăi Stuparu a venit într-un moment oportun pentru ambii: tocmai finalizasem lista - de aproape 400 de poeți, reprezentați bilingv în română și engleză -  în volumul Romanian Poetry from its Origins to the Prezent / Poezia românească de la origini și până în prezent – publicată de Australian-Romanian Academy în 2020 în Australia și SUA. Dar după ce am citit poemele Ancăi, a trebuit să redeschid lista pentru a o include. De ce? Vă rog să vă convingeți singuri. Iată poemul „Vis Nipon! din volumul De pe alt mal (poem pe care l-am tradus pentru antologia bilingvă):

Vis Nipon

Ploaia asta egală,

incredibil de ritmică,

se sparge în stropi

prelinși pe asfalt

reflecția chipului tău

în ochiul de rouă…

Lunecam desculţi

fără ţintă, pe ape

printre stropii răsfrânţi

sub tălpile noastre.

Iarba vuia amar

a copilărie

Mai știi? Îţi amintești?

Când deșiram păpădii

și alergam râzând

printre flori de cireș?

Ne învârteam asemeni

Unui parasol de gheișă

Pierdută într-o minusculă

Grădină japoneză,

Devenind și noi

O ikebana, un aranjament

Un răsărit de lumină.

 

Nippon Dream

This e1ual rain,

incredibly rhythmical,

breaks into drops

trickling on the asphalt

The reflection of your face

In the eye of a dewdrop…

We slide barefoot

aimless, on the waters

between the drops reflected

under our soles.

The grass was raging bitterly

of childhood

Do you still know that? Do you remember?

When we were unraveling dandelions

and ran along laughing

through cherry blossoms?

We were twirling around like

the parasol of a geisha

lost in a minuscule

Japanese garden,

becoming, ourselves,

an ikebana, an arrangement

a dawning of light.

 

Anca Stuparu are nenumărați martori că trăiește. Din plin!! - Daniel Ioniță, Canberra, Australia”

 

Despre oameni, cărți și lecții de viață!

 

  • Debutul literar al Ancăi Stuparu a fost în 1998, în Revista de Literatură și Spiritualitate Româno -Americană ,,Lumină Lină”. A publicat în revistele ,,Scrisul Românesc”, ,,Matricea Românească” și ,,Orizont”.
  • În Statele Unite, Anca Stuparu a publicat poezii în revista ,,Humanities”, iar în Canada, în ,,Observatorul Cultural” - articolul ,,Alteței sale, Femeia! - Jurnal de pandemie”, la invitația Isabelei Glicescu.
  • În noiembrie 2018, a publicat la Timișoara volumul bilingv de poezie ,,De pe alt mal/From Another Shore”, o lucrare în colaborare cu medicul- sculptor dr. Emil Silberman.
  • În aprilie 2019, a primit titlul de Ambasador Cultural de către ,,The African Cultural Exchange” pentru rolul său în misiunea ,,Medical Women’s Health”,  în Spanish Town, Jamaica.
  • Poeziile ei fac parte din Antologia bilingvă a lui Daniel Ioniță ,,Poezia Românească de la Origini până în Prezent”

 

,,De pe alt mal” – poezie de Anca Stuparu

Lasă ușile deschise, să te aud

Când treci, când taci și răsufli ritmic

Cu briza care încurcă apă și nisip

Pe fața ta mirosind a alge și scoici.

Ții luna lipită de piept, ca o inimă uriașă

Care crește și descrește împinsă de reflux

Într-o noapte ai dansat cu meduzele

Stăteau lipite de tine, în valuri,

Desenându-ți cărări de sare în palme

Te-am găsit la țărm făcând negoț

Cu perle aduse de sirene, contra timp.

Ai întors cheia într-un orologiu

Tras să meargă înapoi, aruncând aiurea

Minute, ore, secunde, lumina din ani,

Ai rămas pe mal, ca o torță în valuri:

Arzând viu, mincinos de real,

Sfidând gravitația, și viața, și moartea.

Tragi după tine fâșii de timp,

Luate pe schimb de corali și ceva perle

Îți sună în urechi cântul sirenelor

Pe care le-ai iubit, lepădându-le în larg

Trec desculță pe lângă tine

Cu vuietul mării ce rămâne în mine

Ca un tremor ce crește și descrește

La fiecare flux și reflux

Pescărușii țipă  asurzitor

Mi-am lipit urechea de o scoică

În care pulsa inima ta ca o lună plină.”

 

Sursă foto: Facebook dr. Anca Stuparu și editura Curtea Veche

 

 

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Cariere

Ultima oră