Demult, în primele zile ale lui decembrie 1987, internat în spital, Constantin Noica spunea despre doctori și personalul medical care-l îngrijeau: ”Sunt asistat de cete de îngeri!”. Dacă cineva mai crede astăzi că preoții sunt unșii Domnului pe pământ, se înșeală. Doctorii sunt! Dacă primii n-au fost niciodată în stare să întoarcă mortul de la groapă, cum se zice, de nenumărate ori doctorii, prin harul și măiestria lor, au făcut pe mulți să rămână în viață, chiar și atunci când, în comă profundă fiind, se credeau ajunși la granița împărăției cerurilor.
Au extirpat tumori, au pus organe, au făcut transplanturi de rinichi, de ficat, de inimă, au înlocuit oase, au tămăduit boli neruțătoare și-au prlungit vieți care nu mai aveau speranță. Însă cei dintâi chemați să stea la hotarul dintre viață și moarte, cei meniți de Cel Sfânt să acorde primul ajutor și primul diagnostic, cei care trebuie să aibă pregătire și cunoștințe medicale atotcuprinzătoare, din toate ramurile chirurgicale și nonchirurgicale, pentru a-i tria pe cei suferinzi, sunt medicii de la Unitățile de Primiri Urgențe.
În mintea, inima și mâna lor sigură stă de fiecare dată viața unui pacient care are nevoie de intervenție imediată. Ei sunt unșii Domnului pe pământ, ei sunt cei care pot da a doua oară șansă la viață după Creator, ei sunt cetele de îngeri despre care vorbea Noica!
Un astfel de binefăcător, binecuvântat cu scânteie Divină, este d-na doctor Silvia Nica, șeful celei mai mari Unități de Primiri Urgențe din țară, cea a Spitalului Universitar de Urgență București, șef lucrări UMF C. Davila, medic primar medicină de urgență, medic specialist ATI, membru Comisia Medicină de Urgență a Ministerului Sănătății, membru (vioară) Orchestra Medicilor/Orchestra Mondială a Medicilor, etc
S-a născut la 15 octombrie, în mijlocul toamnei calendaristice, în sunetul cadențat al ploilor molcome și nesfârșite, în plină explozie cromatică a pomilor de tot soiul ori a frunzelor de viță-de-vie ce înconjoară ca un brâu parfumat orașul natal Focșani (de aici, poate, sensibilitatea umană și artistică a domniei sale), în anul 1970.
A copilărit într-o famile frumoasă și armonioasă, care i-a permis și-a încurajat-o să ia singură decizii. Așa s-a întâmplat atunci când a optat să studieze vioara!
”În clasa I am început să cânt, după ce la școală au venit două persoane care ne-au explicat că am putea, dacă dorim, să ne înscriem la Școala Populară de Artă. După această întâlnire, le-am spus părinților că vreau să merg să cânt la vioară. Nu m-au contrazis, părinții m-au lăsat să decid. Într-o duminică tata avea o ședință, m-a dus, m-a lăsat la Școala Populară de Artă și a venit să mă ia. La final, i s-a spus că sunt admisă și așa am început să cânt”. Încă nu știa, atunci, că această decizie copilărească avea să-i schimbe armonios și fericit viața!
Liceul l-a făcut la ”Al. I. Cuza” din Focșani, iar, apoi, a absolvit Facultatea de Medicină Generală din cadrul UMF ”Carol Davila”, în anul 1995. În linii mari, viitoarea sa carieră s-a desfășurat pe următorul traseu: a efectuat rezidențiatul la Spitalul Clinic Militar Central, iar în anul 1998 a devenit medic specialist medicină de urgență. Este medic primar din anul 2003, iar în anul 2010 a obținut a doua specializare – medic specialist anestezie terapie intensivă. A absolvit un master în Managementul Sanitar, iar, din anul 1997, este violonistă în Orchestra Medicilor.
De mulți ani, așa cum mărturisește, existența domniei sale se compune din trei ”entități”, din trei binecuvântate și binefăcătoare familii. ”Prima e cea de acasă, a doua este spitalul, iar Orchestra este a treia mea familie”. În ceea ce privește familia, d-na doctor este căsătorită tot cu un cadru medical, d-l doctor Remus Iulian Nica, Medic Primar Chirurgie Generală și Oncologică, Spitalul Militar Central ”Dr. Carol Davila” București, împreună având doi băieți.
În ceea ce privește a doua familie, spitalul, pe lângă înaltul profesionalism și buna organizare este legată aproape ”ombilical” de acest spațiu în care își desfășoară zi de zi activitatea de peste un sfert de secol încoace. ”Ne-am tot mutat până am ajuns aici, am avut trei locații temporare, iar acest spațiu s-a construit sub ochii mei. Am știut fiecare centimetru pătrat din acest spațiu dinainte de a fi tencuit, de la țevi, fire electrice...M-am implicat și în amenajarea spațiului și chiar nu-mi doresc să plec de aici!”, spunea domnia sa.
În ceea ce privește a treia familie, cântă împreună cu soțul în Orchestra Medicilor. Și cei doi copii au cântat la vioară, cel mic mai cântă încă. ”Este modul meu de a mă relaxa și a descărca tensiunea de la muncă. N-aș putea să trăiesc fără muzică, fără să cânt și fără să ascult muzică”, mai spune d-na doctor.
Ei bine, toată această ”sfântă treime”, toate aceste trei familii au determinat-o să rămână aici, să nu părăsească țara, deși cunoștințele asimilate, studiile efectuate și profesionalismul bine pus la punct ar fi îndreptățit-o să facă acest lucru. ”Văzând că alții pleacă, m-am gândit că ar fi o posibilitate și pentru mine, că aș putea teoretic să fac și eu lucrul acesta, dar practic nu mi-am dorit niciodată asta. Niciodată nu am considerat că statutul material, banii, este cel maI important lucru în viață”.
De aceea, iat-o aici, la țărmul firav dintre viață și moarte, gata să fie de partea luminoasă a vieții prin harul dat de Însuși Atotputernicul , gata să intervină prompt în orice clipă pentru cei suferinzi, atunci când sunt aduși de urgență în vuietul sirenelor de pe salvări. Căci domnia sa este unul dintre salvatori, unul dintre unșii Domnului pe pământ, un înger din cetele de îngeri!
Cum, astăzi, este ziua sa, să-i urăm să aibă parte de tot ce este mai bun și mai frumos pe lume, multe bucurii alături de familie și cei dragi, viață lungă pentru a sprijini viața și a-și duce mai departe menirea care i-a fost hărăzită. Dacă toți cei care au trecut prin unitatea condusă de domnia sa ar ști că astăzi este ziua sa aniversară, un cor de gânduri bune s-ar auzi până dincolo de nori, spre cerul Celui ce încă mai îngăduie să fie prelungită viața prin priceperea și prezența d-nei doctor! La mulți ani, d-na doctor Silvia Nica!
