Un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare: Dorel Vişan. Îşi sărbătoreşte ziua de naştere la 25 iunie şi îi spunem “La mulţi ani”!
Nu poţi scrie despre un om aşa cum este actorul Dorel Vişan decât cu sufletul la gură, atent ca să nu uiţi nimic din ceea ce-l reprezintă, din ceea ce-l compune şi recumpune, perfect aliniat cu trecutul, prezentul şi viitorul. Dorel Vişan este înzestrat cu harul de a vedea oamenii aşa cum sunt, de a ajunge la aceştia prin cuvintele pe care le stăpâneşte atât de bine (este binecunoscută iubirea sa pentru Psalmi).
Poate că nu întâmplător este născut în apropierea solstiţiului de vară şi la doar o zi după Ziua în care a venit pe lume Sfântul Ioan Botezătorul. „Profesorii noştri spuneau că actoria, acest exerciţiu al exersării unei vocaţii, nu este o meserie, este mai mult o propovăduire laică. Un artist nu trebuie să facă roluri, ci să reconstituie destine. Asta ne învăţau profesorii noştri. A reconstitui un destin, a face biografia unui personaj cu lucrurile care sunt în spatele textului şi care nu se spun, dar care trebuie să se vadă şi să ai credinţă totală. Acesta este un principiu fundamental al acestei propovăduiri laice. Dacă teatrul şi filmul sunt un fel de altar laic, vorbele care nu se pot spune în biserică nu se pot spune nici în teatru decât într-o anumită formă, aşa cum le-a spus Shakespeare, care a fost genial, care rămâne genial, numai noi îl batjocorim. Lumea aceasta nu o mai poţi comenta, este una atât de sucită şi atât de mincinoasă încât, singura soluţie de apărare împotriva ei, este să găseşti un colţ al sufletului tău unde să te poţi gândi la dreptatea socială şi justiţia adevărată. În rest, omul a devenit un fel de instrument de exploatare, iar artistul un instrument de divertisment. Nu mai are profunzime”, exprimă inegalabilul Dorel Vişan.
