Hipnoza – de la spectacol la vindecare

20 Mar 2018 | scris de Geanina Sandu
Hipnoza – de la spectacol la vindecare

Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină
A bolților destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, și, -nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină

Așa cum Copacul  este hipnotizat pentru Ion Barbu, așa poate fi și omul care vrea să coboare în el și să se lase captivat "de-adânca și limpedea lumină”.

Lăsând la o parte metafora, aflăm că hipnoza nu înseamnă pierderea controlului, nu înseamnă o stare de inconștiență, ci dimpotrivă, în hipnoză ai mai mult control, pentru că ai o stare de conștientizare, spune Eugen Popa, hipnoterapeut, președintele Asociației Române de Hipnoză.

“Există imaginea creată în media despre hipnoză și în aceste reprezentări ale hipnozei întotdeuna omul apare ca neavând control și nu e deloc adevărat. Este ca și cum ești captivat sau absorbit de ceva, aceea este starea de transă, așa e și hipnoza. Cei mai mulți oameni nu știu asta. De exemplu chirurgia, mulți ani, nu a fost acceptată în breasla medicilor, pentru că, prin anii 1700, chirurgii erau priviți ca niște măcelari. Mult mai târziu au fost acceptați în breasla medicală. Oamenilor nu le este frică de hipnoză, oamenilor le este frică de necunoscut, iar hipnoza este prezentată ca fiind o stare în care omul nu are control, dar, în hipnoză ai mai mult control. Imaginați-vă două camera separate de o ușă, într-una e întuneric, în cealaltă e lumină, în întuneric avem subconștientul, iar dincolo avem lumina conștiinței, când eu deschid ușa, pătrunde lumina conștiinței în necunoscutul subconștientului și devin mai conștient, văd ce se află acolo, sunt mai conștient de mine”.

Ca și în cazul copacului lui Ion Barbu, tot despre lumină e vorba și în cazul omului hipnotizat, un transfer de lumină dintr-o cameră într-alta, care pătrunde printr-o ușă deschisă. Hipnoza este comunicare şi acceptarea sugestiei, adică dacă eu îţi spun să îţi imaginezi o uşă albastră şi tu o faci, apoi te întreb în ce parte e clanţa, sau cum se deschide şi tu îmi spui, automat ai acceptat sugestia mea, adică ai dansat după cântarea mea. Dacă nu faci asta, nu va funcţiona. Hipnoza este un acord, o colaborare, un contract. Măsura în care tu accepţi sugestiile pe care eu ţi le ofer pentru rezolvarea problemei tale este măsura în care aceste sugestii te vor ajuta să obţii ce vrei”.

Hipnoza nu este ceva extraordinar, nu este magie

Apelezi la hipnoză, la fel cum apelezi la un terapeut, de oricare fel ar fi el, atunci când recunoști că ai o problemă. Altfel, poți sta foarte bine și nehipnotizat. Terapeuții afirmă că 90% din problemele pe care le au oamenii sunt de natură psihosomatică, emoţională. Eugen Popa spune că hipnoza lucrează la acest nivel emoţional. “Există nivelul logic, mintea conştientă şi nivelul emoţional, subconştientul. 90% din probleme au cauza în subconştient, iau eu acolo lucrez, prin hipnoză. Nu este ceva extraordinar, lucrurile sunt dezamăgitor de simple pentru mulţi oameni care se aşteaptă la o magie, dar sunt lucruri foarte eficiente”.

Eugen Popa ne asigură că rezolvă problemele în câteva ședințe, cinci-șase maximum, cu o condiție: să îi spui ce vrei să obții. O ședință durează o oră și costă 100 de euro și spune că a ajuns la această sumă pentru că, cu cât prețul este mai mare, cu atât rezultatul este mai bun. Dacă ar face ședințe care costă 50 de lei, ar fi coadă la ușă, dar ar fi coadă de oameni care nu neapărat vor rezolva problema, sau i-ar lua mult mai multe ședințe să-i ajut. Când pune un preț la 100 de euro, omul care dă banii își spune că trebuie să rezolve la banii pe care îi dă, ca să nu mai dea alții. Prețul mai mare sortează oamenii, iar cei care apelează la el sunt mult mai dispuși să rezolve problema decât cei care plătesc mai puțin.

Pe mine mă intereseză rădăcina, nu fructul. În psihoterapie, de cele mai multe ori, se lucrează cu fructul și de aceea durează foarte mult. Eu cel mai mult am lucrat cu un client șase ședințe, dar avea mai multe probleme, nu una singură. Cei mai mulți oameni vin la psihoterapie pentru că vor să se plângă, pentru că vor să le spună terapeutul că au o problemă gravă, ceea ce eu nu fac. Când vine cineva la mine, eu îl întreb ce vrei să rezolvi sau ce vrei să obții, îmi trebuie ceva concret ca să pot lucra cu tine. Eu nu cred în probleme grave, eu cred în oameni care își iau problema prea tare în serios sau se folosesc de ea ca să obțină atenție și valoare”.

Ne întoarcem din nou la copac. Iar rădăcina poate fi cauza unei fobii sau a unor atacuri de panică. Întins pe canapea, timp de o oră, captivat, lăsându-te dus într-o lume necunoscută, poți deschide ușa unde era întuneric, până acum, și poți vedea câteva cauze care au dus la problemele de care ești conștient în prezent. Am lucrat cu o domnişoară care avea fobie de gândaci de bucătărie. Fobia reală nu este scârbă, sau teamă, este mult mai mult. Un om care are fobie de câini, de exemplu, doar când aude cuvântul câine se urcă pe masă, începe imediat să aibă palpitaţii, nu trebuie să-l vadă. Dacă îl şi vede, nu se mai poate controla. Domnişoara cu care am lucrat avea diverse filme cu gândaci, din păcate avea acasă gândaci. După două şedinţe, am văzut de unde vine, acum nu mai are probleme. Îmi spune că îi vede, sau dacă se gândește la ei, știe că sunt, dar n-o mai afectează, nu e ca și când îi iubește, dar se poate controla acum. Toate fobiile au o cauză. Diferența între fobie și atacuri de panică este că fobia are un obiect al ei, la atacurile de panică este o cauză ascunsă. Un om care suferă de atacuri de panică poate traversa strada la semafor și să-l pălească, poate să stea de vorbă cu cineva, relaxat și să-l apuce un atac de panică. Fobia are o cauză clară, concretă”.

Nimic din ceea ce trăiești nu este real, este doar un film al minții tale

Un mit în terapie, adaugă Eugen Popa, este că oamenii au fost învățați că vindecarea durează luni sau ani de zile. La facultate, terapia de scurtă durată are 8-10 ședințe. “Oamenii au mentalitatea că problema lor este foarte gravă și e nevoie de mult timp ca ea să fie rezolvată. Toate problemele au o cauză și de cele mai multe ori e una concretă. Și se instalează ca o pocnire din degete. Tot așa de repede poți și scăpa de ea. Când oamenii au o problemă, ei au un film în cap, niciodată nu este real, este creația minții tale în totalitate. Realitatea este un cuvânt fără substanță. Ceea ce percepi tu ca fiind real, este o construcție a minții tale bazată pe percepția de moment, mediul înconjurător, imaginație și istoria ta. În fiecare clipă, ea este updatată în baza acestor patru elemente, drept urmare nimic din ceea ce trăiești tu nu este real, ci este doar o construcție a minții tale. Această construcție a fost în afara puterii tale de control, dar exact la fel acum poate fi sub incidența controlului tău, dacă tu vrei asta, imaginându-ți cum vrei să fie lucrurile, îți creezi filmul pe care ți-l dorești. Până acum ai fost un observator fără putere, acum realizezi că poți să-ți creezi singur filmul pe care vrei să-l vezi. Cele mai multe probleme sunt generate de acest film de care noi nu suntem conștienți. Am creat o tehnică nouă pe această temă, pe care am numit-o Poveste fără sfârșit, pentru că oamenii au povești fără sfârșit în cap și nu și le termină”.

Eugen Popa explică faptul că, de exemplu, unui om care spune că îi e frică de înălțime, de fapt îi e frică de ce ar putea păți dacă ar cădea și filmul acela nu vrea să-l ducă la capăt, pentru că e prea terorizant și vrea să rămână cu frica. Atunci el îi spune “hai să terminăm filmul. Ai căzut, ok, ce se întâmplă mai departe?” La această întrebare, dacă lucrezi tu cu tine, vei vedea că vei obține niște răspunsuri extraordinare, la care nu te-ai așteptat niciodată, ne asigură hipnoterapeutul.

De cele mai multe ori, problemele pe care le au oamenii nu sunt cauzate de evenimente, ci de interpretarea proprie a acelor evenimente. “Noi avem bucurii și suferințe datorate sau cauzate unor interpretări pe care noi le dăm unor evenimente din viața noastră. Când lucrez cu cineva, rolul meu e să îl ajut pe respectivul să își schimbe interpretarea, pentru că automat își schimbă modul în care aceasta îl afectează și problema dispare”.

Eugen n-a vrut de mic să hipnotizeze oamenii, dar a fost de mic fascinat de mintea umană. La școală nu i-a plăcut, așa că și-a luat lumea în cap de la 20 de ani. A plecat în Danemarca, după o fată blondă, înaltă, cu ochii albaștri, pe care a întâlnit-o la Piața Romană. Acolo a muncit, a cunoscut oameni diverși, iar după cinci ani, când a simțit că acel capitol s-a încheiat, a plecat în India pentru șase luni. S-a întors în țară, dar n-a făcut mulți purici. S-a mutat trei ani în Thailanda, unde e cald și bine și unde se întoarce acum mereu, ca la o casă calmă și relaxantă, atunci când în România e iarnă. A început să facă cursuri de dezvoltare personală și NLP prin 2006. Despre hipnoză credea ce încă mai crede mare parte din lume, că este spectacol, că cineva te poate face să faci ca o găină. “Acum ştiu că poate să te facă cineva să faci oricum, pentru că tu vrei asta”. A adunat informații și s-a dus în Florida să facă un curs de hipnoză, în 2009. Apoi s-a întors în țară și încet-încet a început el să predea cursuri de hipnoză în România, Marea Britanie, Brazilia, SUA.

“Facem mai multe cursuri sub auspiciile Asociației Române de Hipnoză. Sunt mai multe tehnici, la care poate participa oricine. Cursurile pe care le facem noi sunt aplicate. Înveți cum să faci hipnoză. Sunt cam 50 de tehnici pe care le predăm, nu apucăm să facem practică cu toate, dar încă din prima zi înveți să faci, cu colegul de curs, o inducție de hipnoză, eu îți arăt, apoi treci la treabă”. Așa se desfășoară toate cursurile: el îți prezint tehnica, ți-o explică, ți-o demonstrează, apoi tu, cursant, o practici. Eugen predă și cursuri pe diverse tehnici: terapia subliminală, terapia resurselor, sleep-talk (pentru părinții care pun în practică ce-au învățat cu propriii copii), autohipnoză, autovindecare și în curând va începe și cursuri online.

Mintea umană nu are limite. Mulți înțelepți au demonstrat că imposibilul poate deveni posibil. Iar pentru asta e nevoie zilnic de antrenament al creierului, așa cum îți antrenezi picioarele pentru un maraton. Trebuie să devii un regizor de Oscar, să schimbi filmul de groază din capul tău cu unul de comedie, să nu te iei prea tare în serios și fricile se vor face nevăzute. Simplu, nu?

Sursa foto:

https://pxhere.com/ro

https://eldiariony.files.wordpress.com

https://www.google.ro/search?q=hipnoza&source

Alte stiri din Life style

Ultima oră