În cea de-a patra zi a Festivalului de Teatru de la Caracal, neîndoielnic vedeta serii a fost Mihai Bendeac, cu atât mai mult cu cât acesta a urcat pe scenă cu o servietă burdușită cu 750.000 de lire sterline, a fâțâit-o de colo-colo ademenitor, preț de o oră și jumătate, ca, la final, mai mult de jumătate din ea s-o arunce în sală spre bucuria celor din primele rânduri, care așteptau cu mâinile ridicate să le pice ”Bani din cer” (piesă pusă în scenă de Teatrul de Comedie, din București, în regia lui Horațiu Mălăele).
La fel de buni au fost, însă, și colegii săi de scenă: Dragoș Huluba, Mihaela Teleoacă, Delia Nertea, Marius Drogeanu, Șerban Georgevici și Eugen Racoți, actori care s-au sincronizat perfect, au făcut risipă de talent și energie, întregind un spectacol dinamic și amuzant, spre deliciul spectatorilor care (fără exagerare!) au umplut până la refuz cocheta sală a teatrului.
Comedia propusă este alertă, plină de suspans și răsturnări de situație, cu momente comice puse excelent în valoare fie de mimica actorilor, fie de limbaj ori de însăși dinamica piesei, fie de toate acestea la un loc.
La fel ca în viața de zi cu zi, mirajul banilor picați din cer ia mințile, dezumanizează, modifică radical conștiințele, strică prieteniile și căsniciile, sporește imoralitatea, sfârșind prin a favoriza acțiuni ilegale (mituire, escrocare, etc.)
Subiectul piesei este pe cât de ușor de digerat, pe atât de amuzant: serviete cu bani și droguri schimbate din greșeală (amintind de celebrul film ”Ce se întâmplă, doctore?”, cu Barbara Streisand), urmărite de polițiști și ucigași, fac să se învârtă în jurul lor oameni surescitați de vraja îmbogățirii peste noapte, escroci, neveste imorale, care trădează căsnicia pentru bunăstare, prieteni care profită de vânzări supralicitate, toate puse într-un context care stârnește instantaneu ilaritatea.
Punctul culminant este însuși finalul piesei: când totul părea pierdut, când banii obținuți ușor, din întâmplare, păreau a fi ieșit din agitația febrilă a combatanților.
Când totul părea a fi revenit la normal, iată că, totuși, banii se întorc, trezind din nou la viață pasiunile (financiare) care tocmai se molcomoseră, resemnate.
Publicul, care tot timpul spectacolului s-a amuzat ori a râs copios, a avut, la rându-i, parte de o mare surpriză: după ce au fost chemați de mai multe ori la bis, la ultima reverență, Mihai Bendeac răsplătește aplauzele aruncând în aer, în lumina reflectoarelor, două teancuri mari de bani. Banii, care dansează câteva secunde în aer, dând impresia că chiar cad din cer, sunt repede recuperați de norocoșii din primele rânduri.
Așa s-a încheiat o piesă frumoasă, alertă, cu mult umor de limbaj și situație, piesă care a făcut vâlvă în Caracal, dovadă sala arhiplină.
La ieșire, cum ploaia se potolise demult, oltenii au mai zăbovit câteva minute pentru ”impresii și analize”. Unul dintre fericiții, care prinseseră câteva bancnote (trase la xerox, evident!) aruncate de Bendeac, zice către un altul: ”Bă, m-am procopsit! Dacă vând hârtiile astea cu 10-20 de lei la ăi de nu prinseră loc la spectacol, mi-am scos banii și pe seara asta și pe cea viitoare!” Și, mândru, traversează strada, luând-o la vale, pe lângă Primărie. Nori negri încă străjuiau amenințător urbea, dar în sufletul celor abia ieșiți de la spectacol era senin, soare și veselie.
