Nadia Comăneci: Nu m-am simţit niciodată un instrument de propagandă politică atunci când concuram

08 Iun 2018 | scris de Marina Constantinoiu
Nadia Comăneci: Nu m-am simţit niciodată un instrument de propagandă politică atunci când concuram Galerie foto (5)

Legendara gimnastă română, în trecere prin Madrid, a oferit un interviu ziarului spaniol ABC, în care rememorează momentul celebrului „10 perfect” de la Montreal, care i-a marcat viaţa.

Nadia Comăneci afirmă că gimnastica i-a deschis multe uşi în viaţă şi că nu îi va putea mulţumi niciodată îndeajuns mamei sale pentru că a dus-o la o sală de gimnastică când avea doar 6 ani. 

Acea copilă într-o perpetuă mişcare, care strica mobila din casă şi care iradia numai energie şi forţă, şi-a găsit în gimnastica artistică liniştea şi calmul interior, deoarece prin săriturile şi piruetele sale se simţea asemenea unei păsări. 

Senzaţia de libertate pe care a ajuns să o experimenteze Nadia a determinat-o să se antreneze în fiecare zi între şase şi opt ore la sala de gimnastică a lui Bela Karolyi, care avea să devină marele său mentor. 

Nu a văzut niciodată asta ca pe un sacrificiu. Avea norocul să facă ceea ce îi plăcea cel mai mult pe lume şi să călătorească la concursuri. 
Avea 14 ani când a devenit prima fată care a obţinut 10 la paralele inegale. La Jocurile Olimpice de la Montreal 1976 a câştigat trei medalii de aur, una de argint şi una de bronz. Şi a cucerit adolescenţii generaţiei sale. „Nadia Comaneci: Regina”, titra suplimentul „Duminicile ABC”, la 15 august 1976. 

„Aş vrea să merg în Spania anul acesta”, declara atunci Nadia Comăneci acestui ziar.

A vizitat Spania de mai multe ori. Şi continuă să o facă. 

Ultima dată a fost pentru a participa la Mutua Madrid Open. 

A profitat de călătorie pentru a se întâlni cu jurnalista Angie Calero de la ABC, la Hotel Santo Mauro, şi pentru a supraveghea un mic proiect local, pe care îl desfăşoară pentru Fundaţia Laureus, a cărui membră este de la înfiinţare. 

În anul 2000, Nadia – împreună cu alţi 29 de sportivi, inclusiv Severiano Ballesteros, Emerson Fittipaldi şi Miguel Indurain – au pornit acest proiect, „în ideea de a folosi sportul pentru a schimba viaţa copiilor care nu au şansa de a-l practica, şi pur şi simplu pentru a-i ţine departe de orice alt lucru negativ care s-ar putea întâmpla în jurul lor”. 

Peste 60 de sportivi de elită sunt acum implicaţi în Fundaţia Laureus şi participă la proiecte care se desfăşoară în ţări din întreaga lume. „Este uimitor să vedem cât de competitivi sunt copiii, îmi dau seama că sunt mult mai buni decât noi”, a spus Nadia Comăneci. Şi a adăugat: „E bine să fii într-o poziţie de credibilitate prin succesul tău, copiii te admiră. Pentru ei este o mare onoare să interacţioneze cu multe dintre legendele care fac parte din Fundaţia Laureus”.

După Montreal, Nadia Comăneci a repetat isprava „notei 10 perfecte” în alte şase ocazii, ceea ce a transformat-o şi mai mult într-o legendă. 

În România lui Nicolae Ceauşescu, faptul că era un sportiv de elită i-a permis să călătorească în întreaga lume. 

S-a simţit în acea epocă un instrument de propagandă politică? „Nu m-am simţit niciodată aşa în timp ce făceam gimnastică. Îmi plăcea tot ce făceam şi am simţit întotdeauna o mare onoare să-mi reprezint ţara”, a răspuns ea. 

Nadia Comăneci s-a retras din competiţie în 1981, aproape în acelaşi timp când antrenorul său a decis să nu se mai întoarcă în România, după unul dintre turneele sale în străinătate. Opt ani mai târziu, în noiembrie 1989, şi ea a fugit în Statele Unite, care au devenit ţara sa adoptivă. 

Acolo s-a căsătorit cu gimnastul Bart Conner, şi s-au stabilit în Norman (Oklahoma), unde au deschis o sală de gimnastică, au creat o companie de echipamente pentru gimnastică, şi au un fiu, Dylan, de 12 ani  (a fost ziua lui, la 3 iunie -n.r). „El are gimnastica de bază, dar joacă şi fotbal şi tenis. Când a realizat ce am făcut eu şi tatăl lui în lumea gimnasticii, a încercat să-şi urmeze propriul drum”, spune Nadia despre fiul ei.

Nu trecuse nici o lună de la fuga Nadiei din România, şi, la 25 decembrie 1989, România s-a ridicat împotriva lui Ceauşescu. 

Ce a simţit când a aflat? „A fost o mişcare de care oamenii aveau nevoie şi voiau să o facă pentru libertate, aşa că elogiez această decizie şi sunt fericită că România este liberă acum”, mărturiseşte Nadia acum. 

Deşi se are „bine” cu Donald Trump, preferă să nu vorbească despre politică şi nici despre tot ce a trăit în România şi ce a determinat-o să fugă din ţară. 

La cinci ani de la căderea lui Ceauşescu, ea s-a întors în ţara natală. De atunci o vizitează de şase ori pe an. 

A înfiinţat o fundaţie şi un spital care îi poartă numele. 

Deşi Statele Unite i-au dat ocazia să o ia de la capăt, ea preferă să rămână în afara politicii de imigrare a lui Trump. „L-am cunoscut pe Trump, cu ani în urmă, şi am fost cu el de multe ori, dar niciodată nu comentez ce face sau ce ar trebui să facă”, a spus ea. „Sunt o imigrantă şi cred că pentru SUA este minunat să aibă oameni din atâtea ţări diferite”, adaugă Nadia pentru ABC.

Ce a rămas din Nadia Comăneci care a primit acel „10 perfect” la 14 ani? „Nu cred că m-am schimbat după ce am câştigat Jocurile Olimpice. Angajamentul şi disciplina în tot ce fac rămân la fel”, a spus ea. 

„Sunt o persoană apropiată de prieteni şi de familie, încercând să îmbunătăţesc tot ce se poate în domeniul sportului”, încheie ea.

CREDIT FOTO: arhiva personală, cont Twitter Nadia Comăneci

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Sport

Ultima oră