EXCLUSIV. Acad. Ionel Sinescu: O banală durere osoasă poate ascunde un cancer de prostată cu metastaze

30 Mar 2016 | scris de Magda Marincovici
EXCLUSIV. Acad. Ionel Sinescu: O banală durere osoasă poate ascunde un cancer de prostată cu metastaze

 

Pentru a prinde boala în faze incipiente, când este complet vindecabilă, acad. Ioanel Sinescu, preşedintele Societăţii Române de Urologie, recomandă bărbaţilor ca, după ce au împlinit vârsta de 50 de ani, să efectueze, anual, testul PSA, ecografia şi tuşeul rectal.

Să începem cu o definiţie: ce este cancerul prostatic?
Este o tumoră malignă dezvoltată, din glanda prostatică.

Ce trebuie să ştie bărbatul care, deja, prezintă simptom?
Simptomatologia în cancerul de prostată semnifică din start că boala se află într-un stadiu avansat. Pentru că, în stadiile iniţiale, cancerul de prostată nu înseamnă altceva decât modificări celulare şi mici focare de ordinul milimetrilor în prostată - poate unul, poate mai multe -, care nu dau nici un fel de simptomatologie clinică.

Dar atunci de unde începe povestea cancerului de prostată?
La început, de la o supoziție, ținând cont de incidența crescută a acestei neoplazii. Vorbim despre două stadii de evoluţie a cancerului prostatic: un stadiu când cancerul este prezent, dar este asimptomatic, şi al doilea stadiu, cu simptomatologie.

Care sunt aceste simptome?
Cancerul de prostată se manifestă prin simptome de aparat urinar inferior: urinare frecventă, cu dificultate, uneori, urinări cu sânge, alteori evacuare vezicală incompletă, rezidiuu vezical în creștere, cantitativ, distensie vezicală, semne generale de insuficienţă renală, uneori dureri lombare, care pot sugera fie o hernie de disc, fie o lombo-sciatică, dar se poate confirma şi bănuială că ar putea fi metastaze osoase, pornite din cancerul prostatic. Un bărbat care nu s-a controlat niciodată, poate prezenta o banală durere osoasă: de coloană vertebrală, de coaste, de oase ale bazinului sau de oase lungi, fie de membre inferioare, fie de membre superioare, de craniu etc. Acestea sunt semne de alarmă şi bărbatul poate ajunge la o cameră de gardă, punctul de declanşare a unui set de investigaţii.

Care sunt investigaţiile necesare depistării cauzei acestei dureri osoase?
Ecografia aparatului urinar poate indica dacă este stadiul simptomatic, prostată mărită în volum şi cu structură neomogenă. Tuşeul rectal poate arată modificări prostatice, în sensul măririi în volum, cu zone indurate. Uneori, mărirea în volum depăşeşte cu mult dimensiunile prostatei, ajungând să ocupe toată cavitatea pelvină şi să facă bloc comun cu vezica urinară şi cu structurile morfologice adiacente, cu rectul, cu planşeul perineal...

Care sunt valorile testului de sânge PSA - antigenul specific prostatic -, care trag un puternic semnal de alarmă?
Considerăm normale valorile PSA de până la 3 nanograme/ml. Unii specialişti consideră normală valoarea de 4 nanograme/ml. Dar sunt situaţii când şi la valori de până la 3 nanograme/ml, în prostată, să existe deja mici focare de cancer.
Dar eu sublinez că începem să căutăm cancerul de prostată la un PSA de peste 3 nanograme/ml.

Ce investigaţie pecetluieşte, ca să zic aşa, diagnosticul de certitudine în cancerul prostatic?
Examenul histologic. Se efectuează puncţia prostatică şi fragmentele prelevate vor fi studiate la microscop, pentru evidenţierea naturii maligne a ţesuturilor şi gradul de agresivitate al cancerului.
Anatomo-patologul foloseşte clasificarea Gleason, potrivit căreia până la 5 este un cancer blând, între 5 şi 7, cancer prostatic cu agresivitate moderată, între 8 şi 10, cancer prostatic agresiv. Şi, în funcţie de tipul de cancer și de stadiul evolutiv, se aplică un protocol terapeutic specific. După examenul histologic, urmează bilanţul diagnosticului de extensie.

Adică, ce înseamnă aceasta?
Cât de extins este cancerul prostatic: respectiv, dacă este un cancer intracapsular sau este mai extins. Extensia poate însemna depăşirea capsulei prostatice şi infiltrarea în structurile periprostatice, în ganglionii limfatici regionali sau diseminare metastatică. Cele mai frecvente structuri interesate de metastaze în cancerul de prostată sunt structurile osoase: axială, ale coloanei vertebrale, oasele bazinului, ale craniului sau oasele segmentelor membrelor inferioare sau superioare. Sunt şi metastaze viscerale, cum sunt cele din plămâni, din ficat, uneori, din creier. Acestea sunt mai rare şi apar în stadiile tardive ale bolii.
Cancerul de prostată are o incidenţă crescută. De aceea, cu cât facem investigaţii mai frecvente pentru descoperirea cancerului prostatic, în populaţia masculină considerată sănătoasă, cu atât avem posibilitatea de a descoperi mai mulţi subiecţi cu această formă de cancer, boală despre nu ştiau.

Şi ce le recomandaţi bărbaţilor astfel încât să se pună la adăpost de cancerul prostatic?
Normal ar fi, evident, dacă sistemul de sănătate ar suporta financiar, ca populaţia masculină cu vârste de peste 50 de ani să facă următoarele investigaţii: PSA cel puţin o dată pe an, care poate sugera, printre altele, un cancer de prostată. Prin ecografia prostatică, tuşeul rectal, prin puncţie prostatică ajungem la diagnosticul de certitudine. Ecografia ne indică modificări de structură ale prostatei şi, eventual, mărirea acesteia. Tuşeul rectal ne sugerează induraţii, neregularităţi la suprafaţa prostatei. Uneori, limitele capsulare sunt depăşite de aceste zone nodulare, dure, ceea ce pentru medicul specialist înseamnă fie prostatită cronică, fie cancer prostatic. În acest caz, trecem la ecografia transrectală şi puncţia-biopsie prostatică.

Şi după puncţia-biopsie prostatică ce mai urmează?
După puncţie pot fi două posibilităţi: la bolnavul cu PSA crescut fie diagnosticul histologic este de cancer de prostată, fie diagnosticul histologic este de ţesut prostatic inflamator sau modificat, în sens benign.

Aşadar, poate fi PSA-ul crescut, dar biopsia negativă, adică nu e cancer prostatic. Ce face medicina în această situaţie?
Studiază structura prostatică prin rezonanţă magnetică multiparametrică. Este o metodă de diagnostic de achiziţie mai nouă, care studiază structura prostatei, prin secţiuni foarte fine, sugerând zonele din prostată afectate şi care vor fi supuse biopsiei elective, direct. Pentru că sub ecograf, rezoluţia este mai mică faţă de cea a rezonanţei magnetice.

Ce se obţine prin rezonanţa magnetică multiparametrică?
Se efectuează o biopsie ţintită, în anumite zone din prostată, sugerate de RM ca fiind un focar de ţesut malign. În felul acesta, ajungem mai repede la diagnostic. Asta înseamnă că am surprins, la un subiect care se considera sănătos, care este informat şi care face periodic testul PSA, un cancer prostatic incipient. Ceea ce este esenţial, deoarece, în această fază, bărbatul are şansa tratamentului curativ. Vreau să subliniez că tratamentul aplicat în aceste stadii asigură vindecarea pentru totdeauna.

Acest tip de rezonanţă magnetică există la Centrul de Urologie şi Transplant Renal de la Fundeni?
Da, există, este funcțional și este utilizat cu indicațiile precizate.

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Sanatate

Ultima oră