Exerciţiu de toamnă

29 Sep 2013
Exerciţiu de toamnă
De parcă-ar fi, 
de parcă n-ar fi toamnă. 
De parcă-ai fi, 
de parcă n-ai fi tu. 
Atât de ciudat 
te amesteci cu ea, 
cea de acum, 
și cu tine, 
cel de atunci. 
 
Părți întregi din tine 
sunt ale ei, 
părți întregi din ea 
sunt ale tale. 
Despărțiți doar de graniţa subţire 
a amintirilor, 
ne invadăm reciproc teritoriile, 
mai întâi în glumă, 
iar pe măsură ce înaintăm în joc 
devenim serioși, trezindu-se în noi 
pofta de cuceritori. 
 
Teama de a cuceri 
și teama de a fi cucerit 
se amestecă până la spaimă
iar atunci, încerci să traversezi 
această bătălie nepăsător, 
cu mâinile-n buzunare. 
 
Îți dorești atât de tare 
să ajungi la cel care ai fost, 
încât, atunci când ți se pare 
că nu mai opune rezistență, 
că aproape s-a abandonat, 
începi să dai înapoi, 
să devii ezitant, 
începi să te întrebi 
dacă asta ai vrut cu adevărat. 
 
Și atunci, 
aproape pe nesimţite, 
prinzându-ți momentul 
de slăbiciune, 
te învăluie în ceața ei 
de culoarea chihlimbarului 
și încearcă să te supună 
necondiţionat, 
sa facă din tine 
un prizonier veşnic 
condamnat la ea. 
 
La început aproape 
că nici nu-ți pasă, 
ba, dimpotrivă, totul începe 
cu o manifestare de dragoste 
față de tine 
și-ți arată puţin 
din cel care ai fost,
din ce-ai fi vrut iarăși să fii, 
la fel de curat ca atunci, 
la fel de puternic, 
dar și slab și romantic 
totodată, la fel de tu. 
 
E momentul când începi 
să devii din ce în ce mai mult al ei, 
e momentul când poţi să ajungi 
fără de ştire supus, 
dar și, din contră, răzvrătit. 
Și începi să te ridici, 
să-ți recucerești 
teritoriile ocupate, 
până când vei ajunge 
la cel care ai fost, 
ca să-l înțelegi mai bine 
pe cel de acum. 
 
Și-n căutarea asta 
uneori disperată, 
alteori visată,
începi să te pierzi
între tine și toamnă, 
între cel care ai fost 
și toamna ce este, 
între cel care eşti 
și toamna ce vine, 
până când vârsta 
ți se pierde și ea 
în labirintul frumos 
al dorinţelor și regăsirilor. 
 
Atunci, începi să te plimbi
străin pe străzile oraşului, 
nu mai ştii dacă e toamnă 
sau dacă mai ești tu, 
dar simţi cum libertatea 
îți bate în piept, 
iar tu eşti gata să cucereşti lumea, 
oricare ar fi ea… 

Alte stiri din Poeme

Ultima oră