Tradiţii şi superstiţii. Zilele babelor. Legenda Babei Dochia

05 Mar 2019 | scris de Dănuț Deleanu
Tradiţii şi superstiţii. Zilele babelor. Legenda Babei Dochia

La data de 1 Martie, calendarul popular consemnează una dintre cele mai importante zile, zi - hotar între iarnă și vară, începutul Anului Nou Agrar.

Baba Dochia, zeița-mamă venită din neolitic, întruchipare a timpului îmbătrânit, a isprăvit de împletit funia anului, pentru ca noi să ne-o putem prinde la mână sau în piept, marcând astfel timpul festiv.

Un timp matriarhal ce va sta o vreme sub semnul „zilelor bebelor”, a babelor cosmice care schimbă vremea după bunul lor plac.

Martie este luna în care relicte ale unor sărbători matriarhale se manifestă încă în hotarul satului, când Baba Dochia, întruchipare a anului îmbătrânit, moare spre a renaște odată cu timpul calendaristic, la fel ca toate divinitățile din prag de echinocții și solstiții.

Atât Calendarul roman cât și un străvechi calendar agrar consemnează ziua de 1 Martie ca fiind început de An Nou.

Este ziua în care, firul vremii tors de Baba Dochia se împletea în culorile celor două anotimpuri: alb și negru, iarnă și vară, zi și noapte, moarte și viață. Această „funie a anului” a devenit firul mărțișorului.

LEGENDE ȘI POVEȘTI
Asemenea lui Moș Crăciun, zeu-tată și strămoș mitic ce patronează sărbătorile de sfârșit de an, Baba Dochia este un personaj complex, aflat la loc de cinste în panteonul românesc.

O legendă culeasă de Tony Brill povestește că „Adam și Eva, ieșind goi din Rai la 1 Martie, o babă care i-a văzut le-a dăruit câte unul din cele nouă cojoace ale ei, ca să nu umble goi.

Baba a trăit un veac și se socotește că mai trăiește și azi, deși la urzirea pământului nu era nici o babă de față. Numai ariciul a fost de față și a ținut ghemul la urzirea acestei lumi.”

BABA BUNĂ
În imaginarul popular, Dochia oscilează între o entitate mito-folclorică demoniacă, un fel Muma Pădurii, ce bântuie munții și îngheață oamenii și o bătrână creștină, milostivă și protectoare, care îl roagă pe Dumnezeu să aducă timpul călduros pe pământ. „Îț spun io, Baba nu-i ra, îi de toate bună că ne apără de vijălii și de friguri, că altu’ cum or crește holdele? Ia se roagă la Dumnăzău șăpte zile de-a rând să ne deie Bunu’ soare, căldura de trebuință”. (Marcel Lapteș).

I se mai spune Odochia, Baba Marta, Ijdochia și apare ba drept soția lui Dragobete, ba mamă a lui, ba sora lui Lăzărel, ba o păstoriță credincioasă care păzește oile lui Dumnezeu la munte, îmbrăcată cu douăsprezece cojoace.

BABA REA
Cele mai multe legende o descriu ca pe o bătrână nemiloasă, care urcă în munți cu turma înainte de vreme și moare înghețată la 9 martie (ziua echinocțiului de primăvară în calendarul vechi), pentru a renaște în următoarea zi, asemenea divinităților care întruchipează timpul nemăsurat, care vine din veșnicie și se pierde în veșnicie.

„La noi să știe c-o fost o soacră și-o avut feciori și noră-n casă. Și-o fost femeie rea. Și-o mânat pă noru-sa să spele lâna neagră, până a albi. Ea s-o dus și o tăt spălat. O trecut on moș și o-ntrebat ce face. – Ia, că m-o mânat soacra la vale să spăl lâna neagră, până ce a albi și ia că nu să mai albește. Atunci, o zâs că i s-a albit lâna. Și i-o dat on mănunchi de ghiocei să-i deie la soacră și să-i spuie c-o sosit primăvara. Ea, pă când o văzut c-o vinit timpu’ de primăvară, și-o luat oile și s-ombrăcat cu douăsprăzece cojoace și-o pornit la munte. Când o ieșit la munte o fost cald. O tăt dezbrăcat câte unu’ și le-o tăt lăsat în urmă. Pă când o ajuns la munte, o dat vijelia, înghețu’ și o-nghețat cu oi cu tăt”. (Pamfil Bilțiu)

BABA PREZICĂTOARE
Este o perioadă a energiilor nefaste, un timp magic a cărui sacralitate negativă e dată îndeosebi de strălucirea malefică a „soarelui alb”, de care tinerii se protejează purtând drept amuletă, mărșișorul.

Se povestește că Baba Dochia dezleagă primăvara și, odată cu ea, timpul bun pentru vrăji și descântece, pentru alinarea dorului și aflarea ursitului …„că vine Baba și-i spune fetii care-o fi iubitu’ și în ce zî s-or lua, și cum o fi zâua aceia: urâtă, posomorâtă sau luminoasă, cu soare”. (Marcel Lapteș)

SF. MUCENIȚĂ EVDOCHIA SAMARITEANCA
Ziua Babei Dochia se suprapune peste prăznuirea Cuv. Mucenițe Evdochia Samariteana din calendarul creștin-ortodox, făcând din 1 Martie, una dintre cele mai importante date ale calendarului popular.

Dochia împrumută numele Sfintei Evdochia iar în unele legende, chiar și o parte din povestea, frumusețea și bunătatea ei. Sfânta Evdochia Samarineanca a trăit pe vremea împărăţiei lui Traian în cetatea Iliopolei din Liban.

A fost o femeie frumoasă și bogată care și-a trăit tinerețea în desfrâu până când, auzind un monah vorbind despre credința cea adevărată, s-a pocăit și a fost botezată de către episcopul Teodot.

Atunci, şi-a împărţit toată averea săracilor și s-a dus într-o mănăstire, unde se povestește că ar fi făcut multe și neasemuite minuni.

A fost martirizată pentru credința ei în Hristos iar biserica o sanctifică și îi rezervă în calendar ziua de 1 Martie.

Autor Iulia Gorneanu https://www.facebook.com/iulia.gorneanu?fref=ts

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Obiceiuri si Traditii

Ultima oră