Tradiţii şi superstiţii. Legendele pământului. Obiceiuri la arat şi semănat

29 Aug 2017 | scris de Dănuț Deleanu
Tradiţii şi superstiţii. Legendele pământului. Obiceiuri la arat şi semănat

Când se porneşte primăvara întâi omul la arat, pune înaintea boilor foc şi-i afumă cu tămâie, îi stropeşte cu agheazmă, precum şi sămânţa din sac. Dar femeia atunci n-are voie să treacă pe dinaintea boilor, căci ea e greşită, de la ea se trag toate că noi ne chinuim. În Cuciur-Mic, înaintea boilor se pune numai foc fără tămâie, ca să treacă, ca să fie iuţi, să meargă iute lucrul. Dar femeia să nu treacă pe dinaintea boilor, că le merge lucrul greu, fără spori, că ea e păcătoasă.

Când mergi întâi la arat, stropeşti boii cu agheazmă în cruce şi faci dinaintea boilor cruce cu coada biciuştei pe pământ, face şi omul cruce şi porneşte. În Mihalcea, când pornesc la arat, iau o păine întreagă, pe care o aduc înapoi. Tot aice, când pornesc la arat, aruncă înaintea boilor un ou sau coji de ouă, că li-i uşor, nu li se pare boilor grea arătura.

Când faci aluat de Crăciun, întâi face femeia un „crăciun”, aşa un colăcel îngemănat cu sfinţişori, afumă boii cu tămâie şi pun colăcelul pe bârsa plugului, iar când ajung la câmp, îl mănâncă amândoi tovarăşii (flăcăii amândoi ce ară).

În Botoşani, de demult, când avea să înceapă aratul de toamnă, lua grâul ce era secerat întâi şi, după ce-l îmblătea, îl ducea la moară şi făcea făină. Apoi făcea singuri colaci din acea făină şi când pornea plugurile, punea la boi în coarne câte o lumânare şi un colac, iar la argaţi dădea câte un colac mare. Apoi tămâia boii şi făcea o rugăciune la Dumnezeu să fie în pâne roadă şi porneau plugurile în şir.

În Roşa, stropesc sămânţa cu agheazmă şi pun în sac sfinţişori de la Paşti: pască, coji de ouă, slănină; şi când încep întâi a semăna, zic: „Dă, Doamne, roadă pentru toată dihania şi pentru mine” şi atunci rodeşte. Omul să nu zică: „Dă-mi, Doamne, mie roadă”, căci atunci nu are nimic. Zice că, dacă ar vedea omul câte guri stau căscate în pământ, atunci când începe el a semăna, ar muri de spaimă. Toate cer hrană şi mâncare şi de aceea ce omul seamănă Dumnezeu la toate le dă.

Ca să rodească păpuşoii şi să nu facă tăciune, cei dintâi ciocălăi ce-i desfaci să nu-i arunci în foc, că de aceea se face tăciunele, dar să-i dai pe apă, că se face roadă frumoasă ca din apă. Ca să rodească bine, să sameni în ziua în care a nins întâi, că iarna are o lună, care merge ca vara. E bine şi să sameni când a fost chidie pe copaci.

E bine să sameni dimineaţa, până la aminază-zi, căci mai bine şi mai frumos rodeşte decât când sameni după amiază-zi. Aceea ce se face în pământ: cartofi, sfeclă, etc, să sameni la lună veche, iar ce se face deasupra pământului: păpuşoi, grâu, etc. să sameni la lună nouă.

Florile, ca să fie frumoase, şi straturile (cu legume) să sameni în joia şi sâmbăta Paştilor. Până ce nu sameni singur, altora să nu dai sămânţă, că merge la acela norocul şi singur nu ai parte. După ce ai semănat, poţi să dai. (Autor Elena Niculiţă-Voronca)

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Obiceiuri si Traditii

Ultima oră