Tradiţii şi superstiţii. Calendarul străvechi. Lunea, Marţea şi Miercurea Albă

04 Mar 2019 | scris de Dănuț Deleanu
Tradiţii şi superstiţii. Calendarul străvechi. Lunea, Marţea şi Miercurea Albă

Ne aflăm sub semnul albului, albul pragurilor de trecere, suspendat între absență și prezență, între lună și soare. 
Astăzi este Lunea Albă/ Lunea Burdufului, ziua incantațiilor și a gesturilor magice de legare a păsărilor cerului pentru a nu strica holdele.  

Resturile rămase de la ultima masă de dinaintea Lăsatei Secului de Carne au fost aruncate în zorii zilei spre cer, către răsărit, rostind: „Păsările cerului, eu vă dau hrană de la masa mea spre a fi îndestulate și de la holdele mele oprite!”.

Se numește "Legarea grânelor" și este un ritual străvechi, de protecție a recoltele. În vechime, la această dată aveau loc bătăi rituale pentru stimularea fertilității amorțite în timpul iernii.

„Lunea Burdufului era ziua în care gospodarii tăiau burdufurile golite și le dădeau tinerilor mascați să-i lovească pe „holteii” care nu se însuraseră.” Narcisa Știucă - Sărbătoarea noastră cea de toate zilele. În unele zone, mascații „băteau” cu burduful, în scop fertilizator, femeile care nu puteau avea copii.

Nu scăpau de "bătaie" nici câinii, pentru că, în unele zone începe Tărbacul Câinilor, Goana Câinilor sau Jujeul. Însă, de data aceasta, aveam de-a face cu o practică magică surprinzător de violentă, prin care se alunga simbolic iarna patronata de lupi, pentru a face loc verii patronate de cal, animal solar ce însoțește divinitățile din calendarul de vară.

Mâine este Marțea Albă, zi în care, vreme înainte, femeile aveau grijă să mănânce brânză, aliment ce urma să le facă postul mai ușor și se fereau să-și spele parul, pentru a nu albi înainte de vreme.

Poimâine, de Miercurea Albă, femeile puneau urzeala și începeau țesutul pânzei pentru cămăși.

Dar să nu uităm că suntem în plină desfășurare a Săptămânii Nebunilor, ce patronează o lume întoarsă pe dos, cu propriile legi, extravaganțe și jocuri.

„Cu vreo câteva zile înainte de lăsatul secului, unii dintre oamenii cei mai glumeți și mai buni de gură din sat se îngrijesc de mai multe părechi de haine urâte și sdrențoase, cu deosebire însă femeiești, ca, îmbrăcându-se într’însele, să se facă comedianți, și ca atari să producă apoi, prin diferitele lor nebunii, comedii și glume, râsete și veselie în adunările tineretului și mai ales pe la șezătorile și clăcile care se țin în decursul primei săptămâni de Păresimi.

Cum au dat în post, și anume chiar în seara zilei prime, toți cei ce vor să se facă comedianți se adună la o casă anumită, unde stau până cătră miezul nopții. Sosind miezul nopții, fiecare se îmbracă în hainele cele mai sdrențoase … și apoi se pornesc pe la casele unde știu că se află atare adunare, șezătoare sau clacă de scărmănat lână și pene, și acolo, schimbându-și glasul ca să nu fie cunoscuți, prind apoi a face felurite nebunii, comedii și glume.

De comun, unul dintre dânșii ia cu sine și un fluer din care prinde a cânta, iar ceilalți a juca cu fetele și nevestele tinere care se află de față, felurite jocuri improvizate la starea locului, prin care produc asemenea o mulțime de râsete și voie bună între cei ce se află de față.

Adoua zi dimineța se adună iarși cu toții la aceeași casă de unde au plecat în ziua premergătoare, și de aici apoi, luând satul de-a-lungul și de-a-curmezișul, fac din nou o mulțime de nerozii, nebunii și glume, ca publicul, care aleargă după ei, să aibă de ce râde”. Take Papahagi – Din Folklorul Romanic și cel Latin 1923. Autor Iulia Gorneanu https://www.facebook.com/iulia.gorneanu?fref=ts

 

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Obiceiuri si Traditii

Ultima oră